Amestec de-un frizant velur atinge dermul
Ce se înfioară un pic stingher, după ce cald s-a dus,
Căci orele l-au luat cu el întunecând mai iute cerul
Și timp dispare, nu știu unde, între zori și apus.

Astrul, arzând orbește-n spre amurg, orizontal,
Tăind parcă felii din clipe, luându-le din grade
Începe încet să își strecoare un regret... Moral
Se lasă pe tânjeală, vlaga disipește plaje de parade.

Rămâne singură iar marea, ce întețește val în spume
Să prindă ce-o mai fi rămas în juru-i, să îmbie,
Îndrăgostită, efemer din nou de amorurile de-o lume,
Lăsând umbre ce șterg pe un nisip, ce în minți or să reînvie.

Se supără și frunze înroșind necazul că vor piere,
Printre altele gălbui pătând de gelozia acelor de brazi
Ce stau să înțepe timpul, să se prindă, că nu sunt efemere
Și se întind apoi covor, lacrimi de pomi, odată ”camarazi”.

Se varsă seminții grăbite să nu-și piardă urme,
Ne îmbiind să stoarcem fructele-licori
Și aripate pleacă cu alți pui în zbor de turme, turme...
Iar eu și tu ne privim, iar, ne întrebând; ”Vom fi, de câte ori?”
09.09.2013

Vizualizări: 21

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor