Tot mai bine-i să fii bou! - Fabulă - autor Aurora Luchian


Boul rumegând domol,

În umilul său ocol,

Zări măgaru-n ogradă,

Şi-i veni cheful de sfadă.

Ce nu poate suporta,

Este povara sa grea.

Bagă plugu-n solul tare,

Căci în România mare,

Se mai trage, încă, zău,

Brazdă din efortul său.

-Uite măgarul se plimbă,

Şuşoteşte-n vârf de limbă,

Unu-i alt bou slab, bătrân.

Toată ziua e pe drum,

Iar noi ca robii muncim,

Până când ne schilodim.

Ne dă doar coceni şi apă,

Până ficatul ne crapă!

El, măgar neruşinat,

Cu iarbă s-a îmbuibat.

Aş putea să mă revolt,

Să arăt că nu sunt tont!

Vine stăpânul din bar,

Înjugându-i iar la car.

Boul s-a tras îndărăt,

Stăpânu' îi dă un cot,

Îl smânceşte, el la fel,

Biciu muşcă crunt din el,

Săpându-i şanţuri adânci,

Şi căzu ca bou-n brânci!

Se mai revarsă o "ploaie",

Bou-ndurerat se-ndoaie,

Şi se saltă. S-a supus

Şi plin de frustrări s-a dus...

Scârţa, scârţa, carul vechi,

Vorbe aspre l-a urechi,

Trage boul trist şi tace,

Însă gândul nu-i dă pace:

"Dacă măgar aş fi fost,

N-aş mai trage ca un prost!"

Ies din sat, urcă un deal,

Şi îl vede pe măgar,

Răsturnat de-o greutate,

Ce-o avea săracu-n spate.

Muştele îl bâzâiau,

Tăunii se ospătau,

Ochii lui măriţi de moarte,

Stăteau sticloşi într-o parte.

-N-ai vrut să te salţi, n-ai vrut,

Îţi place ce ţi-am făcut?

Tună stăpânu-nciudat,

De mai că s-au îmbătat

Boii ce trăgeau la car.

Căpos şi prost de măgar,

Ţi-a fost greu împovărat,

Acum eşti bun de mâncat,

De jivine-nfometate!

Şi-i trase un şut în spate.

Boul ce se răzvrătise,

De spaimă încremenise,

Văzând măgarul rănit,

Cu sângele năclăit,

Privind în gol, ca în moarte,

Fără chinuri, nedreptate...

Şi-şi zise îngândurat:

"Uf, cum l-am invidiat,

Mare povară i-a pus,

Singurel, bietul a dus,

Până când n-a mai putut,

Ce gândire am avut!

Tot mai norocos sunt eu,

Am pereche când mi-e greu,

Ne-ajutăm, ne completăm,

Şi un pai dacă mâncăm,

Pentru noi este un dar,

Decât viaţă de măgar!

Acum chibzuiesc şi eu,

Tot mai bine-i să fii bou!

 

Ca o morală:

 

Vreodată, de ţi-ai dori,

Să-ţi schimbi viaţa ta cu-a mea,

Mai bine te-ai răzgândi,

Căci a mea e mult mai grea!

Vizualizări: 71

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Aurora Luchian pe Iunie 22, 2012 la 1:07pm

Încântată, doamna Maria, de trecerea dumneavoastră!

Vă mulţumesc!

*

Aurora, admiraţie şi stimă

Comentariu publicat de Calinescu Maria pe Iunie 22, 2012 la 5:48am

nu te dezminti niciodata...la talentul tau ma refer....foarte frumos, felicitari!!!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor