Memoria - o anumită memorie- e de prisos

important este să rămână doar lumea

și-un semn de mirare

cu picioare strâmbe, cu cocoașă

și cu buze senzuale, răsfrânte și groase...

dar mai bine fără oglinzi

doar lumea și ” eu ”

și poate iubirea ca metodă, ca intermediar...

dar nu aceea legiferată și făcută publică

în vreun ziar

ci iubirea goală, iubirea de biblie, iubirea primară,

iubirea neînvățată-n vreo școală,

iubirea rămasă pre dinafară

  și puțin alcool - nu mult dar mereu -

în ajutorul antimateriei, antimemoriei,

și-o birjă în care când dormim să dormim-

un dormitor ambulant când ni-i greu,

căci și-n somn labirintul trebuie să-l scotocim....

și-n urmă, un munte întreg de tablouri

ca un strigăt, ca o nouă piatră funerară

într-un recent inaugurat cimitir,

un întreg munte prin care respir încă,

mă mai întreb, mă mai

                                   mir.....

Vizualizări: 312

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Mircea Draganescu pe Noiembrie 10, 2012 la 1:58pm

Domnule Adrian, mulțumesc pentru o vizită imposibilă...În legătură cu remarca domnului M M, nu am decât a fi de acord în cazul unui om obișnuit. În cazul de față, alcoolul era altceva decât substanța de care vorbiți, era un fel de disperare a existenței, o speranță a liniștii  către aspirația spre absolut...

Comentariu publicat de Adrian Grauenfels pe Noiembrie 10, 2012 la 9:49am

Recomand o vizita la Albi !

Comentariu publicat de Marian Bunescu pe Noiembrie 9, 2012 la 8:55pm

"și-n urmă, un munte întreg de tablouri

ca un strigăt" - asta este cel mai important lucru, de aceea scriem, eu si voi, aici, acum, si peste timp...Ganduri bune!

Comentariu publicat de Mircea Draganescu pe Noiembrie 9, 2012 la 3:06pm

Păi vezi...!!!

Comentariu publicat de November pe Noiembrie 9, 2012 la 3:01pm

Evident! A existat o empatie...asta cu siguranta...Mama sa, contesa Adele de Celeyran a incercat sa-l "salveze"...dar nu se putea! Fetele de la cabaret au fost imortalizate de el; I-au fost alaturi, dar stim foarte bine care este sentimentul lor pentru el! Imi cer scuze...m-a luat valul...si eu il iubesc pe Lautrec!

Comentariu publicat de Mircea Draganescu pe Noiembrie 9, 2012 la 2:48pm

Sinuciderea treptată aparține sigur marilor artiști...!

Comentariu publicat de Mircea Draganescu pe Noiembrie 9, 2012 la 2:45pm

S-a dedat amărăciunii și tristeții și singurătății. Fetele de acolo dincolo de ”ineditul” situației au încercat, chiar dacă inconștient, să îi aline singurătatea și tristețea... Exista o anumită empatie, sunt sigur...

Comentariu publicat de November pe Noiembrie 9, 2012 la 2:40pm

Si-a inecat in absint...lipsa unei iubiri autentice.Practic, cu buna stiinta sau nu, Toulouse-Lautrec se sinucidea treptat, încercând sa uite de alte placeri firesti ale unui barbat normal.

Comentariu publicat de November pe Noiembrie 9, 2012 la 2:38pm

Comentariu publicat de November pe Noiembrie 9, 2012 la 2:37pm

A fost un complexat datorita fizicului....de aceea ca o defulare s-a dedat...desfraului..Nimeni nu l-a iubit cu adevarat...oricat de "rasfatat" ar fi fost!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor