- pseudo-poveste -

 

Trăim într-un cub Rubik

aruncat demult pe o masă

fiecare în pătrățelul orb

unde nu contează culorile

și luminile se destramă

în umbre.

 

Ne-am obișnuit

mereu aceiași vecini

o liniște nefirească

doar uneori

o mână necunoscută ia cubul

îi răsucește pătratele

la stânga la dreapta sus jos

apoi îl aruncă la loc pe masă

suntem un pic bulversați

gândim amestecat

alți vecini

altă perspectivă

și totuși același cub

aceeași cameră.

 

Uneori

rar

trece o pisică

ne gâdilă cu coada ei

și începem să strănutăm

hapciu! hapciu!

devenim alergici

apoi ne trece

de la un timp

și pisicile au dispărut

mâna grijulie le-a adunat.

 

- E periculos – nu știam

că mâinile pot vorbi în șoaptă –

să nu afle

dacă strănută toți odată

cubul poate exploda.

 

Trăim într-un cub Rubik

aruncat demult pe o masă

dar acum se aud

multe voci care strigă

- Dați-mi o pisică! Dați-mi o pisică!

 

 

Vizualizări: 467

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Anca Vieru pe Mai 1, 2013 la 10:07pm

Antonella, mulțumesc de trecere și aprecieri :)

Comentariu publicat de Antonella Mocanu pe Mai 1, 2013 la 4:36pm

Frumos. Imi place aceasta imagine a rubik-cubului transpusa in viata. Fiecare fateta este diferita de alta prin culorile care ii confera autenticitate. Din ele reies starile noastre mai bune si mai putin bune, in concordanta si nu numai cu lumea reala.

Felicitari, Anca! Cu drag,

Comentariu publicat de Anca Vieru pe Aprilie 28, 2013 la 11:46pm

Mulțumesc tuturor de trecere și aprecieri. O seară frumoasă.

Cu stimă, Anca Vieru

Comentariu publicat de Ionel Petrisor pe Aprilie 28, 2013 la 9:52pm

      Tot a-l fac cum a fost si inca nu reusesc. Am facut o "inovayie" la el ca forma spre a-mi fi mai usor de pus precum a fost si inca si pe asta nu-l pot stapani. Poate o fantomatica pisica si-a facut drum pe langa el. Dar ca s-o zic pe sleau poezia o filozofeaza poetic pe mai departe despre noi, oamenii ce adunati si inghesuiti in numitul cub  tipa in disperare spre o salvatoare speranta, PISICA! Carare poetica spre aceeasi intrebare: "Cine santem noi?. Intrebare rastalmacita in toate felurile cautand salvarea intr-o pisica ce-si toarce gandurile pe alte meleaguri! Poezie cu dichis subtil filosofic-existential. Iertatimi usurinta scrisului, poezia are de toate!

Comentariu publicat de Monica Rohan pe Aprilie 27, 2013 la 9:38pm

Surprinzătoare curgerea poemului.

„Mîța-n sac” ori piere, ori scapă, cert e că nu stă locului.  

Îmi place prospețimea versului, decorul nu-i înțepenit, totuși. Interesantă „poveste”.

Comentariu publicat de Anca Vieru pe Aprilie 27, 2013 la 4:50pm

Adrian Scrimint, Valentin Butnariuc, mulțumesc de trecere și aprecieri :)

Comentariu publicat de Valentin Butnariuc pe Aprilie 27, 2013 la 1:14pm

Cu o bună intuiţie a condiţiei umane, plasticizaţi inspirat existenţa omului contem-

poran - una mai tragică decât oricând, în pofida - sau nu - uluitoarelor beneficii ale

civilizaţiei. Că suntem simple marionete s-a tot spus şi se va mai spune, însă dv.

o faceţi într-o manieră care evită clişeul, banalitatea: "o mână necunoscută ia cubul/

îi răsuceşte pătratele..." - ceea ce ar putea echivala cu o revoluţie, care ne schimbă,

e adevărat, perspectiva, nu însă şi datele esenţiale ale existenţei. Un paradox ce ampli-

fică nota tragică: "alţi vecini/ altă perspectivă/şi totuşi acelaşi cub/aceeaşi cameră".

La fel de paradoxal, singura notă de omenesc e indusă (remarcabilă intuiţie!) de felina

care "ne gâdilă cu coada ei". Un paleativ, refuzat şi acesta, căci "mâna grijulie le-a

adunat". De asemenea, fina sugestie a soluţiei salvatoare - solidaritatea, aici redată

prin strănutul simultan, singurul capabil să arunce cubul în aer, să ne elibereze, altfel

spus, totul pus la cale prin intermediul limbajului mut - dar atât de grăitor - al mâinilor.

Cu consideraţie, 

Comentariu publicat de Adrian Scrimint pe Aprilie 27, 2013 la 12:11pm

Unii dintre noi mai încearcă să evadeze din realitatea umbrită în care trăieşte aproape fiecare... Mă bucur că pisicile sunt uneori portalul ieşirii din această evadare...

Comentariu publicat de caterina scarlet pe Februarie 28, 2012 la 1:37pm

am descoperit târziu printre pătrățele mai puțin viu colorate elementul surpriză care a explodat în mintea mea , pisica adusă de tine în imagine e poate șansa evadării din cub.Trăiască pisica!

dacă unii au găsit păr de pisică în supa cuvintelor păi aia e toată filozofia, să devenim cât mai alergici.

Comentariu publicat de Irina Lucia Mihalca pe Februarie 18, 2012 la 4:32pm

Frumos! Din alt patrat al cubului Rubik am recitit acest poem,Cu fiecare culoare, directii noi ne conduc spre labirintul unor alte stari. 

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor