la capătul acestui şir de jinduiri
se află un scaun
în penumbra mesei se aude
un clipocit nesfârşit de uimiri
iar pe marginea patului
refluxul aruncă speranţe deşarte

din lucrurile
pe care ea le atinge
tâşneşte un fior
sau poate fiecare
poezie
se-ntrupează
pentru cei care suntem orbi

Vizualizări: 38

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Laurenţiu Belizan pe Iulie 8, 2010 la 11:51pm
Este o mare bucurie faptul că reveniţi să citiţi. Îmi daţi în acest fel un imbold pentru a scrie în continuare şi a de a fi la fel de exigent cu mine însumi.

Cu stimă
Comentariu publicat de Urzica Gheorghe pe Iulie 8, 2010 la 7:32pm
Revin cu lectura la acest poem cu jind, pentru că frumuseţea primei strofe de fiecare dată ''se-ntrupează'' în inima mea. Cu preţuire.
Comentariu publicat de Laurenţiu Belizan pe Mai 23, 2010 la 5:21pm
Liliana, cred că muza este viaţa în sine dar şi lentila prin care o privesc...
Comentariu publicat de katya kelaro pe Mai 22, 2010 la 2:30pm
Laur, imi place foarte mult strofa a doua.

,,din lucrurile
pe care ea le atinge
tâşneşte un fior
sau poate fiecare
poezie
se-ntrupează
pentru cei care suntem orbi''

poate ca nu intotdeauna refluxul arunca sperante desarte.

Ce spui de organizarea unui maraton poetic la Bucuresti in vara asta? te astept cu un raspuns si mai ales, sa fii alaturi.

titlul e foarte bun
Comentariu publicat de LILIANA BERTEA pe Mai 22, 2010 la 7:12am
Laurentiu, de fiecare data cind iti citesc poeziile ( cu mare placere), ma intreb ce muza te inspira pe tine, de versurile tale sint atit de frumoase ?

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor