dacă mi-aş uita mâna

lângă un stâlp,

aş putea muri, doctore,

sau doar aş suferi mai mult?

 

mai devreme decât târziu

aş lăsa lângă un schit

chiar inima, care şi-aşa

face nazuri şi mă vrea un om nenorocit!

 

 

aşa, trebuie să-ţi spun

că aş scăpa de cele două inimi...

şi-apoi de ochi şi de picioare

nici nu-mi fac probleme, doctore!

 

debarasându-mi organele

ca nişte pere pietroase

le-aş dovedi că pot trăi

uitând de clipele frumoase!

 

 

ce spui, doctore, e bine aşa?

şi-aş vrea să scap de ziua de azi

să iau amintiri la şase ore cate două,

să uit de nopţile când îmi spun: "arzi!"

 

te-ascult mereu la tratament

însă nu-mi spui că în final

ai să-mi dai pământ doi pe zero cincizeci metri

şi-un crucifix monumental....

 

 



Vizualizări: 14

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor