- Mă uit pe geam, iar ninge ca-n povești,

Covorul fin acoperă-n lung strada,

Tu, primăvara mea, pe unde ești?

Te-ai transformat în Albă ca zăpada?

 

În loc de ghiocei văd doar pitici

Cu săniuțe, îmbrăcați de iarnă,

Gerul pocnește ca un zmeu din bici,

Iar țurțurii se-ntind pe sub lucarnă.

 

Ies în grădină și te-aștept să vii,

Cu primăvara fac și eu rocada,

Să fiu un prinț ce-ți scrie poezii,

Iar tu să fii doar, Albă ca zăpada.

 

- În mijlocul pădurii, casa mea

O vei găsi, urmează, deci, povestea

Cu buzele carmin și trup de nea,

Păr abanos, iar versurile-acestea

 

Te vor conduce pe poteci de gând,

Aici, vei fi uimit, e primăvară,

Au înflorit magnolii de curând

Și timpul s-a oprit... A câta oară

 

Te chem să-mi fi alături? Un sărut

M-ar deștepta din somn și-ar fi dovada

Că sângele din care m-am născut

A fost al tău. Sunt Albă ca Zăpada.

 

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

Vizualizări: 22

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor