“Aş vrea să ştii că n-ai fost pentru mine o aventură, femeia unei nopţi.

Ai fost împlinirea unui vis foarte vechi, iubirea mea cea mare!”

Cella Serghi

 

 - Magnoliile-atunci când tac, iubite,

Ce colţ de cer visează înălţând

Un ram pe care-atâtea stele albe

Aştern alt cer pe umedul pământ?

 

Magnoliile, crezi că mai visează

Că-s primăveri aici la Polul Sud,

Că-n albul nesfârşit al unor gheţuri

Ecoul vocii tale-l mai aud?

 

Ce fac magnoliile-n nopţile polare,

Au învăţat să plângă pentru noi

De-şi scutură aşa devreme floarea

Vrând parcă să ne-aducă înapoi?

 

- Magnoliile tac, doar când visează

Și-ntre petale zămislesc povești

În care-nchid un strop de primăvară

Împodobit cu amfore cerești.

 

Magnoliile rătăcesc prin vise,

Recită poezii de ştii s-asculţi,

Spre zori se-aştern într-un covor de stele

Pe care calcă îngerii desculţi.

 

Magnoliile-n nopți polare cântă

Iubiri eterne care-au încălcat

Obsesiile unde efemerul

Destramă tot, îţi jur, e-adevărat!

 

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

Vizualizări: 11

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor