M-ai părăsit când mi-era greu,
Dar nu mai am nici un regret;
Ştiam că trebuie să pleci:
Tu erai DIVĂ, eu - POET !

Ţi-am dăruit toată iubirea;
Ţi-am fost alăturea, discret,
Dar n-ai mai vrut să ştii de mine:
Că erai DIVĂ; eu – POET !

Dar, mai presus de toate cele,
Eu nu aveam deloc buget
Pentru capriciile tale:
Tu erai DIVĂ, eu – POET !

Mă tot ameninţai, mereu,
Să nu mă port ca un ascet,
Că ai bărbaţii la picioare:
Tu eşti o DIVĂ, eu – POET !

În lumea ta fără de suflet,
Eu îţi păream cam desuet,
Şi chiar mi-ai spus că ţi-e ruşine
Că tu eşti DIVĂ, eu – POET !

Că nu am muşchii din reclame,
Şi nici nu seamănă-n portret
Figura mea, cu-a lui Hercules;
O DIVĂ nu vrea un POET !...

Tu ai fi vrut să ai alături
Un „macho-man” analfabet
Şi nu se potrivea deloc
Pentru o DIVĂ – un POET !

*

Şi astăzi vrei să fii o DIVĂ,
Dar nu mai e nici un secret,
Că-ncep bărbaţii să te uite,
În schimb, eu am rămas POET !

Se-adună anii şi la tine
Şi vine-o vreme-ncet, încet,
Când tu nu vei mai fi o DIVĂ,
Dar eu şi-atunci voi fi POET !

(Daniel Neguţ)

Vizualizări: 24

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor