tu faci, răpeşti şi furi şi dăruieşti lumină!

te înalţi o zi cu vise, o clipă le dobori,

dacă de-a pururi seara luminile-s aprinse,

tu le răpeşti lumina ca să le-o dai la zori,

iar când e soare-n nori, mai stingi din cele stinse...

dacă adese-n noapte stăteai în jurul meu,

în zori mă luai din şoapte să ţip în trupul tău,

mă înălţai la ceruri, mă îngereai în zboruri,

o frunză de peneluri, o lacrimă de gând,

îmi luai la tine vise şi le nălţai pe rând...

ce timpuri, ce demult...ce azi e greu, nezbor,

ce vis e la pământ...

când soarele-n terase ne regăsea în doi,

poveştile frumoase începeau sfârşind cu noi!

din alte zile sfinte au curs în tihnă doruri,

măreaţa ta lumină, nălţa-va alte zboruri...

din ale cărui altul vei face iar minuni,

ferice e de el...

de-ar şti

să-ţi dea

cununi!

Vizualizări: 17

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor