- Tu nici nu ştii ce greu mi-e fără tine,

Că ochii mei te caută prin vis,

Număr în gând secunde şi mă ţine

Dorul nebun aprins... tot mai aprins.

 

Simt luna plină cum ne înveleşte,

Un singur trup scăldat de raza ei,

Îmbrăţişaţi, în noi iubirea creşte,

Ne-a transformat din muritori în zei.

 

Tu nici nu ştii că port încă pe buze

Sărutul tău cu litere de foc

Şi strâng în braţe trupul unei muze,

Că vinerea e ziua cu noroc.

 

- Tu nici nu ştii cât de adânc forează

Absenţa ta în trupul meu plăpând,

Cum gândul pretutindeni te urmează

Şi sufletul te caută flămând...

 

Umbra fluidă ce-ţi sărută pasul

Şi se confund-adeseori cu tine,

Atunci când bei agheasmă, eu sunt vasul

Cu binecuvântări şi-ţi aparţine

 

Fiinţa mea cu toate ale mele,

Ţi-am scris de-atâtea ori în poezii,

În fiecare noapte-ţi jur sub stele

Că te iubesc. Cât de intens, nu ştii.

 

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

 

Din volumul Din paradisul aproape pierdut  -

Editura PIM Iași - 2015

Vizualizări: 41

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor