- Să lași, iubito,-n nopți cu lună plină

Geamul deschis și candela aprinsă,

Să mă strecor desculț lângă tulpină

Și până-n zori tu să cedezi, învinsă

 

La pieptul meu să te ascunzi. Obraznic,

Să te conduc prin fantezii argute,

Că timpul parcă e al sorții paznic,

Zboară ușor în clipele plăcute.

 

Să lași în nopți când ploaia se descalță

La ușa ta, fereastra de la tindă

Puțin crăpată și-apoi mă înalță

Să trec prin ea și nimeni să mă prindă.

 

- Îţi voi lăsa o cheie pe covorul

Acestei veri, în nopţile cu lună,

Când ne îmbie-o veşnicie dorul,

Să trecem prin poveste împreună

 

Desculţi peste potecile pierdute

În cartea ei cu pagini locuite

De fluturi albi și-n zorii zilei ciute

Să ne conducă prin poieni, iubite.

 

În luminiş, când soarele răsare,

Pe fân cosit să mă înveţi ce-nseamnă

Să ard pe-un rug albastru de cicoare,

Să nu-nţeleg de ce se face toamnă.

 

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

Vizualizări: 52

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Ioan Grigoraș pe August 2, 2017 la 7:27am

mulțumesc, Gheorghe...

Comentariu publicat de Gheorghe Apetroae - Sibiu pe August 2, 2017 la 1:14am

Un poem clasic cu o structură patetică, cu mult lirism în versuri cu tentă panteică generată de multele inserții tropice și care îndeamnă pe cititor la lectură! Felicitări! Gheorghe Apetroae, Sibiu

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor