Cabana noastră-i goală fără tine

și azi, când a trecut o altă zi

în care mi-am dorit atât să vii,

ca brațele-mi să-ți fie ca un fort

ce te-nconjoară, cu mișcări feline,

în zâmbetul iubirii ce ți-o port.

 

Te-am așteptat, cu gândurile pline

de tot ce-nsemni, de tot ce-nseamnă “noi”,

sărutul, râsul, ochii tăi vioi,

de glasul tău, ce-asemeni unui cânt,

trimis din cer iubirea să-mi aline,

îmi spune că sunt îngeri pe Pământ.

 

Tu vei veni, te știu, îmi ești în sânge,

și vei sosi, tăcut, pe înserat,

la cuibul nostru-atât de minunat,

la margine de lac, ce-alină, parcă,

durerea unei sălcii care plânge

în timp ce, peste ape, văd o barcă.

Vizualizări: 26

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor