TWO INSANE PEOPLE SITTING AT THE LIFE’S TABLE

Life forces you to play
At an old piano
Pressing on the flaps
Waiting to hear problems already resolved
Penetrating
Time puts you in the corner
You have nothing to do but starting to count
The days
The nights
The worries
The loves
You pass into another thought watching the woman
Like a satisfaction
And you feel like dying because the light falls on your natural head
Soaking wet you easily catch the metry madness
A torment coming like a mortgage
With a butterfly’s ability
You beat with the wings on the flaps of the piano
But you don’t hear anything
The topper makes you grumpy
You don’t hear the call of the public
You juggle with the weird moves of time and you feel like winning
Let’s dance dear on your static situation
We are two more insane
Much too more at the life’s table

Vizualizări: 125

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Doria Șișu Ploeșteanu pe Mai 18, 2013 la 1:28pm

Frumoasă poezie! 

Cele bune, Boris!

Comentariu publicat de Doria Șișu Ploeșteanu pe Mai 18, 2013 la 8:14am

Buna dimineața, doamna Enache!

Vă mulțumesc și vă aștept mereu cu plăcere!

Cu drag!

Comentariu publicat de Doria Șișu Ploeșteanu pe Mai 17, 2013 la 6:08pm

Iti multumesc Eduard!

Ganduri bune din insula!

cu drag

Comentariu publicat de Doria Șișu Ploeșteanu pe Mai 16, 2013 la 9:03pm

Vă mulțumesc frumos, Adina Daniela Dumitrescu! 

Eu nu fac decât să țin pixul în mână. Sufletul meu e vinovat pentru cuvinte. Ce să-i fac? Nu am ce-i face! 

Cu aleasă prețuire și considerațiune pentru timpul petrecut la ”masa”mea,

Doria

Comentariu publicat de Adina Daniela Dumitrescu pe Mai 16, 2013 la 4:28pm

  Mulţumesc frumos, „timpul te pune la colţ”, dar nu ne obligă să nu-i admirăm pe nebunii care  se cred în plus astăzi. Ce ne-am face fără ei? Îmi place mult poezia ta, în româneşte uiţi de distanţe şi simţi dorul de casă al celui ce-o scrie.

Comentariu publicat de Doria Șișu Ploeșteanu pe Mai 16, 2013 la 4:02pm

Varianta romaneasca este aceasta:

Doi nebuni la masa vietii

viața te obligă să te joci
la un pian vechi
apeși pe clape 
aștepți să auzi chestiuni organizatorice deja rezolvate
pătrunzător
timpul te pune la colț
nu ai ce face și începi să numeri 
zilele
nopțile
grijile
iubirile
treci în alt gând privind femeia
ca o satisfacție 
și simți că mori pentru că lumina cade pe capul tău firesc
ud leoarcă prinzi ușor ticul nebuniei
o agonie venită ca un amanet
cu o abilitate de fluture 
bați cu aripile în clapele pianului
dar nu auzi nimic
jobenul te face ursuz
nu auzi chemarea publicului
jonglezi în mișcările ciudate ale timpului și te crezi învingător
să dansăm dragule pe situația ta statică
suntem doi nebuni în plus 
prea în plus la masa de joc a vieții

Comentariu publicat de Adina Daniela Dumitrescu pe Mai 16, 2013 la 1:47pm

  Chiar dacă stăm cu toţii la masa lumii, chiar dacă dorim să cântăm la acelaşi pian, diferenţa de percepţie a versurilor e ca the days and the nights, găseşte-mi rogu-te varianta românească, sau măcar cea păsărească din actualul  mixed language. Tema poeziei e generoasă, dar nu prind nuanţele, îmi cer scuze!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor