ești bine camuflat:
griul, negrul cu petele-i maronii trag fermoarul trupului.
stropii de ulei, benzină fac grimase pe asfalt,
ziua nu este decât o mască mortuară.

coperțile – cărămizi într-un lego.
construiești înlăuntru,
carnea ta, amestecată cu paie și fulgii
altor căderi,
este liantul perfect
pentru acoperiș.
tot mai adânc etaje cresc
în matrioșka lui gaudi,
până vor crede,

până vor spune,
că ai putea fi acolo,
scurmând pântecul orașului,
ascultând vaietul
uriașei orgi, prin care rătăcesc
perechile celor de sus.

Vizualizări: 115

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Laurenţiu Belizan pe Aprilie 28, 2013 la 1:29am

Violeta, mulțumesc pentru lectură.

Sorina, noi deja ne citim de oarece vreme. E o chestiune de rezonanță. Toate cele bune!

Ella, am citit poemul tău și ți-am lăsat, după cum știi, un semn că mi-a plăcut.

Comentariu publicat de ella mann pe Aprilie 25, 2013 la 2:26am
Comentariu publicat de Sorina Ivascu pe Aprilie 23, 2013 la 11:38am

Intru mai rar pe aici, in ultima vreme, dar nu am ezitat sa intru pe pagina ta. Esti unul dintre cei pe care ii urmaresc constant. Stiu eu de ce ;-)

Multumesc pentru desfatarea simturilor cu poezie de calitate!

 O zi frumoasa, Laurentiu!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor