uit orice orânduire

[Atila Racz]

firesc ar fi să mă întind în
pat

şi să uit

să uit

nu ies în stradă să strig

nu ies la vot

nu ies să cumpăr nici măcar ziarul

nu ies dintre pereţi

uit

să uit că îmi este foame

să uit că existăm oriunde închişi

tu de pildă

nu trebuie să-ţi ridici rochia deasupra genunchilor

nu trebuie

nu trebuie să-ţi scoţi pantofii pe prag

nu trebuie

nu trebuie decât să te aşezi lângă mine

o să te rog să mă muşti de gât

când vreau să trăiesc

când vreau să scriu

să-mi înfigi unghiile printre coaste

dincolo de zid ar fi nespus de firesc

să rămână

doar peisajul
visat

casele fără uşi

străzile fără margini

oraşul fără colţuri

cu ochii pironind cerul

să-L

vedem în detaliu

ori ai putea să te urci pe creştetul
meu

şi să mă strângi cu genunchii

dar tu eşti închisă în

trup

şi mă laşi singur

firesc ar fi să-mi închid gura nările ochii

să-mi înfund urechile

şi-să-mă-nărui

cerul din jurul ferestrei se colorează în negru
pe fereastră alunecă o femeie în negru
părul femeii curge negru pe podelele negre

nu visez

mă uit doar printr-un laţ

[carol bur harnagea]

există poezii care adăpostesc frumosul din cotidian,,,,poezia dv este un astfel de sălaș...ce-=aș mai putea spune decât frumos...frum,os fără alte cuvinte