mereu am crezut că ochiul este o gaură cu o gaură tremurândă

prin care intră cuvinte gravide

ca să nască  culoarea precum o viaţă îndepărtată precum un sânge pentru lupi

și să-i dai de mâncare  ca unei vrăbii în palmă până

când umblă pe picioarele ei

cuvintele ies apoi călare pe o mătură de idee și se agață de copaci de pietre de ceva înalt

și mor sub nume de frunză de apă de cer ori

de moarte

de cele mai multe ori sub numele eroului necunoscut

dumnezeu

Vizualizări: 26

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor