E prea des moartea, omniprezență,

La fiecare în parte una,

Că-i ca o hidră… ca și Luna,

Cu-o parte ascunsă, în decadență…

 

… Căci e-n perpetuu anacronic,

Doar ea persistă într-un etern

De neschimbat, mai mult infern…

Că rai, se pare-i doar canonic.

 

Eu, am mai conversat cu ea,

În fond ea a monologat,

Să știu c-a fi nu-i doar distrat…

Să-mi dea semnal cât e de rea.

 

O văd, alăturea îmi merge,

Așa tacită, pe ascuns,

Ea, ce deține nepătruns

De firi și nume… ce tot șterge.

 

Fatal traseu e-n neclintire

De milioane de-ani, milenii,

Chiar rugi de-au fost, serale denii…

Stoic… prezentă-i la întâlnire.

 

Inconturnabila ieșire…

Ne… raționala-n timp, ivire.

09.11.2015

 

Vizualizări: 22

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor