E ultima noapte în care mai strig
Din versuri, prezentul pierdut
Amintirile nu-mi mai pot ține de frig,
Iar durerea nu doare, ca la-nceput.
E ultimul gând, așezat pe hârtie,
Câteva rânduri împrăștiate
De azi înainte, nu-ți voi mai scrie
Și lacrimi vor curge... uscate.
E ultima bancă spre care mă-ndrept
Prin visuri, cu pași înapoi
De astăzi, nu pot să te mai aștept,
Nici măcar să vorbesc despre „ noi” .
E ultimul dor de care mă tem
Versurile-l mai pot ascunde,
Iar dacă vreodată prin ele, te chem
Tu, să încerci a-mi răspunde!
Și-i ultima noapte trăită-n pustiu,
Alungată de gânduri străine.
E ultimul strigăt, atât de târziu
Din versuri, ce zboară la tine.

Vizualizări: 64

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor