eu nu te mai iubesc
demult
tu ştii
mereu te faci că plouă
cu picuri mari
şi tot mai vii
să-mi dai lumină nouă

te văd uimit
cum sângerezi
pe drum pâna la mine
acolo unde încă crezi
că este altă lume

mă priveghezi
îmi povesteşti
mă-ntrebi
şi iarăşi de la capăt

de parcă lumea s-a oprit
cu mine
fără soartă
îngenunghezi şi lung te rogi
să mă mai nasc odată
să te cuprind
să te sărut
să te aştept sub pleoapă

eu nu te mai iubesc
îţi strig mereu în vise
tu râzi plângând
prin acatiste

eu nu te mai iubesc
caci sunt chiar tu
un alt eu nu există
iubito
uită acest drum
caci veşnicia nu e tristă

Vizualizări: 9

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor