Ultima zi

[Daniel Vișan-Dimitriu]

Se’nalță, născute

din liniștea nopții,

valuri de vise,

în pace deplină,

fulgi de speranțe

în zbor spre lumină,

balanțe de gânduri

ce par echinopții.

 

Se’nalță spre cer

într-o rugă lăptoasă,

amestec de alb

și de nori cenușii,

de doruri pierdute

pe țărmuri pustii

umbrite de aripi

ce-n urmă le lasă.

 

Sunt clipele zilei

când anul se curmă,

linii de ceață

apar din decoruri,

multe pierdute

în zilele stoluri,

dar toate o-așteaptă

pe cea de pe urmă.