Ultima zi de august, prima zi de toamnă

Dacă nu era calendarul, timpul, pendula, aş fi continuat să lenevesc cu pătura trasă peste cap în poziţie foetala cu pisicile mele democratic încolăcite contra sensului, pe covorul prăfuit şi decolorat. Bate un vânticel cosmopolit cu nuanţe măslinii de goblen francez atârnat într-un castel medieval la care plăteşti 9 euro pentru dreptul de a urca 107 trepte imposibile într-o geometrie inventată de un mare inchizitor, amator de torturi şi ruguri.  Cad frunzele în curtea mea ovală peste ierburi uscate şi gâze isterice care urca imaterialul de sus în jos.  Mâine încep şcolile, azi e timpul dansurilor sălbatice mai e vreme de răscolit sertare, poze, texte vechi, culori uscate rechizitele unei veri care a trecut cu viteza pătrată a far nienteului elegant organizat . 
 
şi vântul bate fără scop o uşă întredeschisă între baie şi un culoar plin cu portrete de familie într-un trecut cu poze sepia. Uite pe Joe sărind coardă, uite pe Lalande descoperind planete, uite noi la un lac glaciar, cotropiţi de pescăruşi cu pene de sticlă şi zgarda la gât având privirile înalte peste muntele plin de cascade.
 
Ajung imediat şi la tine, încercai ciorapi, bluze, sandale şi parfumuri de trei feluri, nu te uita la mine, spuneai jenată de parcă nu dormeam în acelaşi cort impregnat cu himere şi cămile legate de glezna  ta fină din care muşcam ca dintr-un porumb copt de ţiganii nomazi pe jar proaspăt, ca ochii tăi de care nu mă saturam, nu mă dezlipeam, fugeau ca s-ai prind în vizorul unui lornion de scafandru, la nivelul solului, peste peria de dinţi, sub streşini, sublingual, subordonate trăiri în anticariate vaste şi biblioteci celeste, de împrumut.
Încerc să retrăiesc augustul care nu se va reîntoarce niciodată. Câteva poze, gesturi, gusturi şi clipele pe retină. Dar am pierdut dreptul  la posesie, nu îmi aparţin, nu pot construi clipe de sublim nici de melancolie, nu mai am spaţiu, curte, târg, pietriş la malul apei, şoseaua care urca coboară, am rams cu un mare vid şi cu senzaţia că nu înţelegi nimic după cum priveşti în gol pe ecran amprentele coapte de toamna care vine.

Vizualizări: 161

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Sânziana Batişte pe August 31, 2011 la 11:44pm
Melancolie... la pătrat: "Cad frunzele în curtea mea ovală peste ierburi uscate şi gâze isterice care urca imaterialul de sus în jos.  Mâine încep şcolile, azi e timpul dansurilor sălbatice mai e vreme de răscolit sertare, poze, texte vechi, culori uscate rechizitele unei veri care a trecut cu viteza pătrată a far nienteului elegant organizat."

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor