Câte veacuri, câte stele căzătoare, câte gânduri

Izbite de soare în cântecul stelelor,

Câte păduri s-au născut când

Copacii au încercat să culeagă

În crengile lor uscate un ţipăt de

Lacrimă din norii storşi de soare,

A mai apărut un zâmbet,

S-a mai izbit o stea de cerul săgetat de gânduri,

O lacrimă însetată căuta oceanul prin deşerturi,

Ploaia a-nceput şi-n oglindă s-a văzut

Cascada cea de lacrimi ce a dat viaţă unui nou gând,

Vântul disperării şi-a regăsit pacea,

Un steag înfipt în Terra e ultimul cuvânt.

Vizualizări: 31

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor