Undeva lângă Deva există o groaznică amintire de sorginte comunistă: o plantaţie de câteva sute de hectare de prun şi vişin. De două decenii se luptă tovarăşii liberi să distrugă această tristă amintire. Dar mai mult spor au avut ţiganii ce şi-au construit colibe ecologice prin zonă şi au tăiat tovarăşii pruni pentru aşi încălzi mădularele democrate. Trebuie să recunosc că şi mai eficienţi decât domnii romi au fost viruşii, bacteriile şi numeroşii dăunători.
Din întâmplare am trecut prin zona respectivă şi am observat un domn de verde, într-o salopetă verde, cu o drujbă de culoare verde, cum tăia toate ramurile de la baza coroanei. Cum, tot din întâmplare, mă pricep puţin la pomicultură, i-am atras atenţia. Mi-a replicat pe un ton superior că e un bun creştin şi donează prunele Sf-lui Petre.
Avea dreptate, le-a luat Sfântul, dar din stadiul de floare, l-a ajutat viespea prunului.

Azi am dat nas în nas cu Sacrul, încă nu m-am dezmeticit, poate din această cauză sunt atât de coerent. O d-nşoară blondă de 21-23 de ani, deşi buletinul ei era un nesimţit spunând altceva, a trecut prin câmpul meu vizual şi a rămas acolo. Nu ştiu cine e, nu ştiu de unde vine şi de ce, dar ştiu că mâine vom bea o cafea profană împreună... şi poate ne vom regăsi într-o clipă de uitare.

Printre blocurile gri şi murdare mergea la piaţă; i-a atras atenţia un superb corcoduş înflorit. Când s-a întors, peste câteva ore, copăcelul era rupt şi jupuit.., de atunci soră-mea nu mai iubeşte oamenii
Dar mă gândesc că acel corcoduş a fost plantat de un om.

- Domnule tovarăş m-ai votat?
- Da, tovarăşe domn te-am votat, de trei ori am pus ştampila pe mata.

Îţi aminteşti de zilele fericite din armată, când, cu câteva kilograme de fier în spate alergai de nebun pe dealuri şi prin păduri. Măcar atunci erai conştient de inutilitatea acţiunilor tale.

E una din cele mai frumoase zile din viaţa mea, merg la vot şi chiar am pe cine vota. Chiar dacă aş orbi temporar sau dacă m-ar lovii Parkinsonul n-aş putea greşi: toţi candidaţii sunt oameni oneşti, morali, foarte bine pregătiţi.
Oamenii aceştia au făcut atâtea pentru noi şi-au sacrificat vieţile încât nici nu pot să concep să nu le ofer votul-recunoştinţă. Amintirea mă duce la festivităţile şcolare când se decernau premii, doar că acum noi toţi suntem cei care oferim premii celor mai harnici şi merituoşi dintre noi.
Credeţi că am luat-o razna şi îmi spuneţi să privesc realitatea.
Asta e realitatea.
Ceea ce consideraţi voi realitate este doar un coşmar grotesc populat de umbre ale unor monştrii ce se vor destrăma asemenea întunericului atins de razele soarelui.

Ai mai ajuns la o iarnă. Pe faţă ţi-ai lipit un zâmbet tâmp şi în suflet e linişte, prima dată după mult timp e linişte. O linişte pe care nu ţi-a adus-o nici bunul Isus şi nici sluga acestuia pe pământ. E adevărat nici iluzia creolă de pe monitorul calculatorului şi nici zeiţa cu suflet zbuciumat rătăcită într-o lume de sticlă şi beton n-au avut vreun rol, ba chiar la vremea cuvenită au şi înteţit puţin viscolul sentimentelor. Dar acum am decis să mă împac Eu cu Mine, m-a convins o d-onşoară psiholog.

Vizualizări: 41

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor