Din toate câte le simt,
durerea este cea căre mă strică;
fie că-mi apasă cu pietre pe suflet,
fie că-mi smulge din trup bucăţi.
Bucuria e doar o întâmplare
ca să mă întâmpine copacii,
florile, fluturii, ierburile şi restul.
Te simţi ca o pasăre fără aripi
cu zborul în gânduri,
dincolo de mări, munţi şi cer,
dincolo de posibilităţi

Rănile sângerânde ori închise
ademenesc moartea câte puţin,
umbrele fug după tine singure,
sufletul îţi dă în foc ca laptele,
drumurile devin bolovănoase,
mai scurte decât vrei.

Acum te inchizi în cercul înalt
ca într-o casă fără ferestre
de unde fuge timpul bezmetic.

Vizualizări: 20

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Silviu Someşanu pe Februarie 7, 2012 la 9:23am

Mulţumesc Aurora, pentru citire şi apreciere.

Comentariu publicat de Aurora Luchian pe Februarie 7, 2012 la 4:15am

Substanţial, plin de metaforă, interesant, melancolic, deosebit...

Frumos! Felicitări!


Aurora, cu stimă si respect

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor