Oscilând printre stropii deşi
un alt Mai îşi şterge conturul
devreme, un drum cu sens unic
mă cheamă departe
un câmp de linişte se ascunde
în părul meu de-mi scutur umerii goi
a uimire printre bujori şi garofiţe,
un scut de smarald coboară prin vene
speranţa nu uită pe nimeni
aici nimic nu pătrunde
pe lac, nuferi leneşi şi-ascund tulpinile
şi cerul se aprinde-n mrejele serii
aproape e gândul, lipăind pe-o frunză

la marginea zilei pluteşte
un dor de lumină -
scâncind din codrul altui anotimp
un copil cu gropiţe
mă trage de mână râzând
balansoare colorate se leagănă sub pietre
paşi mici se strecoară din nou sub nervuri,
lipseşte o bucată din cer, pete albastre
ţi s-au prins de genunchi, copile
deşi n-ai să crezi că pământul
se leagănă sub mâinile tale
învârtind a mia oară roata
sub un curcubeu văratic.

 

Vizualizări: 31

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Mihaela Roxana Boboc pe Mai 19, 2011 la 8:58pm
Multumesc mult!
Comentariu publicat de MihaelaG pe Mai 19, 2011 la 8:05pm

IMAGINI MINUNATE AI TESUT AICI, INTR_UN POEM AL CANDORII SI AL BUCURIEI VIETII

CU PRIETENIE

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor