Un alter ego

 

Tot cuget şi iar cuget să scriu versul

Atât de multe –n lume pot să fie

Sunt nesfârşite cum e universul

Şi cum e marea lumii veşnicie.

 

Dar înţeleg cum spun de unul singur

Că cineva îmi stăruie în toate

Un alter ego poate fi desigur

Acolo unde nu pot eu,el poate.

 

Ce nemaipomenite–s toate-n lume

A le cuprinde mintea nu mai poate

De la antume până la postume

Eşti stăpânit de viaţă şi de moarte.

 

Şi dacă eşti cu mintea vie,trează

Să vezi cum în acest tumult al vieţii

Că slăbiciunea-i cea care cutează

Şi că urâtu-i partea frumuseţii.

 

Iar cum te străduieşti să faci de toate

Din truda ta trăieşte lenevia

Iar tu de vrei cumva să facă dreptate

O nedreptate-ţi fură avuţia.

 

Şi supărat spui ceva să pledeze

Dar te supune iar vrăjitoria

Ce vine peste toate să sfideze

Realitatea şi vremelnicia.

 

 

 

                         

                        -2-

Când îţi dai seama ce e bogăţia

Şi-ncerci cu umbra ta să  faci lumină

Ai înţeles ce-nseamnă sărăcia

Fiindcă începutul nu se mai termină.

 

Că stau la masă ura şi iubirea

Şi cum iubirea se transformă-n ură

Iar de te întâlneşti cu fericirea

Nefericirea vine şi ţi-o fură.

 

Şi-a nu visa înseamnă să visezi

Că în minciună e sinceritate

Şi că în toate astea poţi să vezi

Că adevărul nu-i realitate.

 

Că râsul tău stârneşte cuiva plânsul

Iar bucuria ta cuiva-ntristarea

Că-ntr-un învins trăieşte neînvinsul

Iar în mocirlă freamătă şi marea.

 

Că ai avea comori să cheltuieşti

Chiar fără să agoniseşti nimica

Şi fără inerţie să porneşti

Cu frică neştiind ce este frica.

 

Şi printr-o răzbunare să iubeşti

Ceva ce stă pe loc în timp ce zburdă

Şi fără vreo greşeală să greşeşti

Spunând realităţii că-i absurdă.

 

Iar printr-o anarhie să domneşti

Peste frumoasa dragoste şi ură

Fără se-nveţi prin ceea ce trăieşti

Că nemăsura are o măsură.

 

                       

                      -3-

Că-n jurul tău tăcerea mai vorbeşte

Iar după un război vine şi-o pace

Când lumea disperată mai glumeşte

Iar arma ce-a adus urgia,tace.

 

Că începutul nu se mai sfârşeşte

Când aurul începe să vorbească

Iar mintea lumii iar înnebuneşte

Tot ce-a rămas întreg să mai strivească.

 

Şi dac-ai înţeles cum este jocul

Ca omul să trăiască omeneşte

La piroman în mână nu-i da focul

Şi armă-n mâna ce se răzvrăteşte.

 

Nebunul nu-i nicicând întreg la minte

Iară prostia-n veci nu se deşteaptă

Şi necuvântul pe cuvânt îl minte

Iar nedreptatea nicidată nu se-ndreaptă.

 

Ce stare ipocrită şi ostilă

Nimicul ce se crede ceva-n lume

Un sadic ce ucide fără milă

Sau un erou rămas fără de nume.

 

Iar într-un cerc meschin şi vicios

Se-nvârte  lumea căutându-şi locul

Ce-a fost pe faţă s-a întors pe dos

Norocul căutând şi el  norocul.

 

Şi cât de neînţeles rămâne râsul

Atunci când poţi să plângi de bucurie

Cum s-ar putea-nţelege ce e plânsul,

Când lumea care-a râs n-o să mai fie.

 

 

 

                         -4-

 

Iar când ai obosit în căutare

Un alter ego odihnit te spală

Şi afli cu mâhnire şi stupoare

Că sănătatea poate fi o boală.

 

Că peste toate cineva domneşte,

Că toate-n lume au o însuşire

Şi că uimirea nu te mai uimeşte

Fiindcă prin moarte, treci în nemurire.

 

 

 

 

 

 

Vizualizări: 48

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Ioan Borsa pe Martie 1, 2013 la 8:56pm

Mulţumesc pentru aprecierile profunde şi sensibile ,ele dovedesc  înţelegerea multitudinilor de stări şi sentimente pe care am vrut să le transmit 

Comentariu publicat de ALBU AURELIA pe Februarie 21, 2013 la 10:15pm

Dupa atatea ganduri intelepte eu, cititorul, cu greu mai pot sa spun o parere... nu mai am cuvinte!

Foarte frumos poem, nu mai vorbesc de amploarea lui!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor