Un cuc, ce…moţăie în gară!

 

     Trenu-i tren stăpân pe şine şi pe roţile ce-l duc,

     Spre un dor ce vrea să schimbe, pasărea de fier în...cuc.

     Lasă brazi pe-o dreaptă strâmbă, văi şi râpe-i fac cărare,

     Timp se duce tot el vine, unde-i ceas, e şi mişcare.

 

    În tren sunt pasagerii vieţii, bastoane cârje, toate-au loc,

    Pe o pagină de munte, scrisă-n tuş, condus de-un...toc.

    Scrie-n  ea o amintire-n aburii ce-ascund privirii,

    Colţi stâncoşi alunecoşi, paşii lenţi ai omenirii.

 

    La casa ducelui de...Verde, poposesc galbenii pepeni,

    De uscaţi sunt costelivi, merg uşor zici că sunt...ţepeni.

    Cârja-i cu bastonu-n cârcă, pepenii privesc la scară,

    Una-două-s mâini cu rol, să scape seara de povară.

 

    Dar...poţi dormi când ploaia-i vie, poţi s-asculţi beţia nopţii?

    Bobul ud devine crunt, parcă-i glonţul surd al sorţii.

    Ieşi din casa ce-a fost pat, cauţi nori ce nu mai sunt,

    Surprins eşti că nici vânt  este, saluţi soarele că-i sfânt.

 

    Menelas C [ 28.08.2014 ]

   

Vizualizări: 36

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Menelas CAPLOIU pe Februarie 17, 2015 la 1:01pm

La tren miscare, nesimtirea, fac ca sinele sa piara.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor