eu m-am născut demult şi mor târziu,

c-aşa sunt eu, un donator de vise...

nu am nici rădăcini, nici moarte, îs pustiu...

dar am trei suflete în mine-aprinse!

iar unul este neamul meu curat,

căci cel de-al doilea-i neamul omenesc,

al treilea este un dar discret, dar unicat...

cu el pot zilnic, zilnic să iubesc!...

sunt toate trei deodată într-un zbor,

se-ntrec, se gingăşesc, se şicanează,

aleargă în acelaşi sens, mă protejează să nu mor,

se strâng în jurul meu când mintea-mi patinează!

doar că...doar că adeseori durerea se triplează,

iar leacul este unul singur pentru toate,

o picătură concentrată de iubire şi toate delirează,

iar eu...trebuie să am răbdare, întins pe spate!...

Vizualizări: 34

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Ninel Vrânceanu pe Aprilie 24, 2014 la 3:44pm

Mulţumesc! Le strâng...

Comentariu publicat de Dora Petre pe Aprilie 23, 2014 la 9:40pm

Laude, donator de vise!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor