Pe când răsar, spre dimineaţă zorii,
Şi razele de foc ne luminează,
În ramuri de copaci se-ntrec cocorii,
Pe dealuri holdele se colorează.

Se scutură de rouă iarăşi norii,
Când greierii în cânt se aventurează,
La geamul meu bat visuri iluzorii
Un înţelept pe munte meditează.

Mi-e dor s-ascult glasul viorii
O veche amintire mă trădează,
Nu înţeleg de ce mă prind fiorii,
Când frunzele în vânt se balansează.

Să ştii că mai iubesc albastrul mării,
Nisipul cald sub valuri ce dansează,
Şi simt acelaşi dor nebun când zorii,
La Răsărit, din nou, se conturează

Vizualizări: 10

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor