atunci când am intrat în moarte clinică
amândoi era beznă
ceea ce era bine că
din câte ştiu nu trebuie să mergi înspre lumină
te trage raiul
însa noi nu vrem să ne uităm
niciodată incă

când în sfârşit ni s-a făcut incizia Y
arătam ca două orhidee înflorite
pe masa de operaţie
iar în locul ovulului
ni s-a pus o inimă
de câine

în fine ne-au cusut înapoi
iar pe cardiogramă
erau numai curbe în formă
de inima
de câine

au zis că suntem defecţi
dar ne-au dau drumul
ciudat ca încă n-am facut infarct
de fapt nu-i ciudat deloc
doar inima-i
de câine

Vizualizări: 32

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor