poezie, proză, eseu, teatru, jurnalstică, evenimente literare
- Vezi, uneori, așa mă prinde-un dor
De mine și de tine ca de-o gară
În care știu c-odat' o să cobor
Și o să fie veșnic primăvară.
Dar deocamdată-i iarnă și mă tem
Că-n gara noastră nimeni nu coboară
De parc-ar fi legată c-un blestem
De-un mag șiret. Pecetluiți cu ceară
Stăm unul lângă altul și mințim
Că nu ne dor atingerile-acestea...
Mi-e dor de noi cei dornici să trăim
De la final spre început povestea.
- La fel și eu, stau seara în pridvor
Și mă gândesc că urc în Carul Mare,
Iar bidivii focoși mă poartă-n zbor
Spre un tărâm unde m-așteapt-o floare,
Dar când un fulg mă pișcă de obraz
Și gerul mă coboară dintre stele
Punând în calea viselor zăgaz,
Mă-ntreb: Unde-i iubirea vieții mele
De scriem câte-o strofă, rând pe rând,
Când am putea capitole-mpreună
Să le trăim pe-aceeași bancă stând
Și să murim ținându-ne de mână?
Liliana Trif & Ioan Grigoraș
*poezia cu numărul 1500 semnată Liliana Trif & Ioan Grigoraș
Adăugat de riti 0 Comentarii 0 Îi place
Adăugat de riti 2 Comentarii 2 Îi place
© 2021 Created by Gelu Vlaşin.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !
Alătură-te reţelei reţeaua literară