am regăsit puterea de-a iubi

între culorile unui mesteacăn,

și în plăcerea lui de-a se-ndoi,

dorința de alint a unui leagăn...

am luat din albul lui veșmânt

a tâmplelor culoare argintie,

din freamăt o dorință de sărut,

din frunze o plutire-n veșnicie;

 

din rădăcini puteri de căutare,

al profunzimilor izvor etern,

din trunchi un dor de înălțare,

din alb un pat iubito, să te-aștern...

  

Vizualizări: 85

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Ninel Vrânceanu pe Octombrie 8, 2012 la 10:47am
Mulțumesc!
Comentariu publicat de maria pe Octombrie 7, 2012 la 10:39pm

Am revenit acasa si ma bucur ca si tu ai revenit cu versuri din suflet !

Comentariu publicat de Dora Petre pe Octombrie 7, 2012 la 7:58pm

Iubirea se contopeşte aici cu natura şi invers. Un poem bine gândit şi redat.

Comentariu publicat de Elisabeta Luşcan pe Octombrie 7, 2012 la 2:15pm

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor