Domneşte atâta linişte în jurul meu

Şi iarna mi se pare ca o vrăjitoare

Parcă şi-a pus capcane de fulgi de nea în ochi

N-a mai fost demult atât de acaparatoare…

 

Pământul o primeşte atât de molcom

Şi o îmbrăţişează cu  tandreţe,

Iar eu îi simt gustul pe buze:

Atât de candidă şi,  totuşi, rece!

 

Îndepărtez gerul doar cu un semn de iubire

Când suntem amândoi îmbrăţişaţi

Căldura ce emană din trupu-mi,  ca blana de hermină,

Ţi-l acoperă pe-al tău, ca o primăvară fremătândă.

 

Şi-atunci,  ca prin minune, ne naştem două crengi gata înmugurite...

Vizualizări: 55

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Vasilica Ilie pe Ianuarie 31, 2012 la 11:20pm

Multumesc, Marius, esti un prieten constant al creatiilor mele si iata, ma bucur ca printre autorii carora le-ai daruit colaje din poemele lor, ma numar si eu. Mult spor la scris!

Comentariu publicat de ZINCA MARIUS IULIAN pe Ianuarie 31, 2012 la 10:57pm

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor