Mi-e dor de dor şi cer senin,

                                 Prin gândul-duh m-ascund de frig,

                                    Vreau timpu-n palme să îl ţin

                                   Şi visul cel stingher  să-l strig.

                                      Îmi scutur umbra îngheţată,

                                     În zori alerg prin prima rouă

                                        Şi-mi curăţ tina adunată

                                     Păşind, apoi pe-o cale nouă.

                                       În taină  trupu-mi înfăşor

                                    C-un strai din muguri împletit,

                                   Sunt şoapta verde a frunzelor

                                    Şi vornicelul vremii de nuntit.

                                 Dar visul meu încet, încet dispare

                                Şi mă trezesc că nu mai simt povară,

                                Privesc spre gândul dintr-o altă zare,

                                   Ce m-a făcut o clipă, primăvară.

                                   Încep să  caut printre frunze vii

                                Potir de-argint cu o licoare sfântă,

                               S-o beau în nopţile mult prea pustii,

                         Cu sufletul s-aud, cum  gândul-duh cuvântă.

Vizualizări: 16

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor