Îl întreb pe domnul cu barbă

Care traversează strada pustie

Pe partea cu soare, în diagonală

Cu câteva pachete cu mâncare în mână

Dar e grăbit căci vine o mașină

O întreb pe domnișoara

Care trece pe sub pod cu bicicleta

Dar se sperie, se ridică în șa

Și pedalează mai repede

Îi întreb pe oamenii care trec sub umbrele

Dar răpăie ploaia și sunt uzi

Îl întreb pe omul

Care are umbra cea mai lungă

Reflectată de soarele dimineții

Care strălucește la capătul străzii

Dar nu mă vede în lumina crudă

Îi întreb pe școlarii cu ghiozdane

Care merg în grupuri

Pe lângă un gard lung

Dar nu înțeleg întrebarea

Îl întreb pe omul străzii

Care parcă veșnic doarme

Este prea înfofolit

Așa că îi întreb doar ochii

Dar și el își pune aceeași întrebare

Îi întreb și pe doi trecători

Care trec indiferenți unul pe lângă altul

Dar râd și pleacă împreună

O întreb și pe doamna

Pe care o văd mereu din spate

Dar grăbește pasul

Și pe femeia care stă în stație

Dar ea așteaptă încontinuu

Doar autobuzul

Îi întreb prin semne, de pe peron

Pe un bărbat și o femeie

Care călătoresc cu metroul

Dar ei, doar merg cu metroul

Și pe cei ce aleargă în parc

Ca să își întrețină sănătatea

Dar ei nu pot să se întoarcă

Îi întreb pe cei care au terminat maratonul

Dar ei nu îmi dau vești bune

Întreb cuplul, braț la braț

Care traversează podul urban

Peste calea ferată

Dar e prea lung

Și întrebarea rămâne suspendată

Întreb oamenii din pasaj

Dar ei trebuie să iasă doar la suprafață

Întreb în van căci strada e pustie

Și îmi răspunde un semn stradal

Care îmi indică

O singură direcție

Și o baltă

Care îmi arată cerul și niște crengi

Și un domn care citește ziarul

Dar acolo nu scrie despre asta

Întreb și călătorii

Din celălalt tren, care se intersectează

În viteză, cu cel în care sunt eu

Și rămâne pe linii întrebarea

Întrebare de șuier și de fier

Și întreb la terasă

Dar o pun în cafea

Ca pe o linguriță de zahăr

O pun și celor care trec

Prin dreptul unei spălătorii

Ca să o încadrez

Și să fie mai proaspătă

O pun și cerului

Dar îmi răspund niște macarale

Îl întreb pe un domn

De pe trotuarul din umbră

Dar e preocupat de telefon

Și pe domnul de pe trotuarul însorit

Dar e acaparat de o galerie de artă

Îi întreb în înserare

Pe oamenii care traversează strada

Dar trebuia să îi întreb

Doar la lumina farurilor de mașini

Îl întreb pe un pescar

Dar îmi spune că răspunsul

Îl caută și el

Și că de fapt nu vrea să prindă pește

Îl întreb și pe un băiat

Care distribuie pliante

Și îmi răspunde că frate

Totul e să-ți faci reclamă

Întreb și un bătrân

Activ și volubil

Dar el se uită la mine

Și îmi dăruiește un pix

Cu care acum scriu

Și îl întreb pe un tip

Care stă așezat

La ușa stației de metrou închisă

Și îmi face semn

Să mă așez lângă el

Și dă să îmi spună ceva

Dar își amintește nu știu ce

Se oprește, alungă un gând cu mâna

Și îmi oferă să beau

Întreb oamenii

Care stau în sala de așteptare

Și toți îmi fac semne

Să mai stau și să nu urc în tren

Și pe cei de la coadă

Dar unii îmi fac loc în față

Alții în spate, la rând

Întreb și gunoierii

Care încarcă un container

Dar mă iau cu ei să fac o tură

Întreb copiii

Și ei mă iau de mână

Iar o bătrână, ca răspuns

Mă pune să privesc râul

Întreb portarii și oamenii de la întreținere

Dar mă somează

Să trec mai departe

Întreb pe omul

Care hrănește păsări

Dar îmi dă un pumn de grăunțe

Și nu mai insist

Căci, în sfârșit, am înțeles

Vizualizări: 45

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor