uneori imi vine să arunc cu pietre de suflet în pereţii caselor prăbuşite
în peretii caselor părăsite cu voie sau fara voie
în pereţii caselor locuite doar de fantome răzvrătite
care nu înţeleg exerciţiul fricii cum noi
cei care am fost cândva bătrâni
nu înţelegem sensul acestei lumi
uneori îmi vine să sparg geamurile unor ferestre inexistente
să scuip răutatea atavică a lumii în adâncul unei fântâni de piatră
să trântesc capacul greu de fier ruginit să-l închid cu o mie de lacăte
şi-apoi să dau drumul câinilor ciobăneşti la vale

uneori îmi vine să plâng să urlu
dar în faţa copiilor nu poate fi decât un semn de slăbiciune sau de neputinţă
aşa că mă ascund tăcut în spatele casei de chirpici şi cu mâinile îmbibate
în huma neagră a nopţii mai desenez pe pereţi o mică apocalipsă care să mă lovească
în moalele capului cu putere
care să mă ia de gulerul cămăşii să-mi tragă două perechi de palme
şi-apoi să mă târască spre luminişul ierbos al zilei de mâine


uneori cad ninsori încărunţind tâmplele pustiite ale unui început de mileniu trist

până şi moartea îşi plânge de milă condiţia de vătaf de suflete într-un colţ de lume uitat
până şi cerşetorii îşi donează cutia milei pentru ziua mult amânată a mântuirii

nu vă lăsaţi amăgiti! memoria colectivă nu lasă dâre adânci ca nişte urme de melc
în conştiinta patricienilor
toate se vor trece ca o muzică difuză în spaţiul dintre turnuri
ca un botez împăciuitor pentru cei aleşi dintre nou-născuţi
ca o lumină de zapadă ce curaţă oasele stralucitor de albe ale părinţilor

uneori stau ghemuit cu genunchii aduşi la piept
şi în faţa unei ferestre cu vitraliu în formă de cruce aştept singurătatea
să-mi bată la uşă să se cuibărească în camera care dă spre apus

Vizualizări: 328

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Adriana A pe Aprilie 21, 2012 la 7:44pm

A doua strofă e grăitoare pentru tot poemul - pâsetul, urletul, dar nu în faţa copiilor, aşa că mă ascund tăcut în spatele casei de chirpici şi cu mâinile îmbibate 
în huma neagră a nopţii mai desenez pe pereţi o mică apocalipsă care să mă lovească 
în moalele capului cu putere/.../...să mă târască spre luminişul ierbos al zilei de mâine; e grăitoare strofa, dureros de prezente şi captivante imaginile. Metaforele cad în ploaie: cu mâinile îmbibate în huma neagră a nopţii etc.. Felicitări! Adriana

Comentariu publicat de Virginia Moraru pe Februarie 7, 2012 la 6:50pm

In singuratate putem mai usor sa ne regasim si sa ne manifestam. Depinde de starea care o avem intr-o perioada sau alta... Nu poti  sa fii in fiecare zi la fel.

Sorin, am lecturat cu placere.

Comentariu publicat de lilika negulescu pe Februarie 5, 2012 la 5:07pm

Felicitari !!! minunat poem ..

Comentariu publicat de Carmen Vinţan pe Februarie 5, 2012 la 2:19pm

răscolitor.......

Comentariu publicat de Serban Ecaterina pe Februarie 5, 2012 la 12:33pm

”uneori stau ghemuit cu genunchii aduși la piept/ și în fața unei ferestre cu vitraliu în formă de cruce, aștept singurătatea”...Toți trecem prin astfel de stări..reculegere, tăcere și trăirea în numele trinității...

Comentariu publicat de Kodjo Deynoo pe Februarie 5, 2012 la 10:16am

A strong piece, full of emotions, quite thought provoking 

Comentariu publicat de Popa Gabriela pe Februarie 5, 2012 la 9:19am

 trist,dramatic,oare in fiecare zi adoptati o astfel de gandire?Viata e si frumoasa daca sti sa o traiesti,viata iti ofera  si lucruri frumoase.Acum e iarna,acum sunt ninsori,iarna,zapada de umple sufletul de bucurie,scoate din nou copilaria inca existenta si apoi fiecare dintre noi stie ca vine primavara cu izul acela primavaratic,primele flori ale primaverii cu gingasia si parfumul lor inedit.Fiecare anotimp are farmecul lui si trebuie sa ne bucuram de el.Trebuie sa ne bucuram de viata care ne-a fost data de Dumnezeu,sa invatam sa traim,sa iubim.

   Si,da,uneori sunt ninsori dar care aduc si bucurie sufletelor noastre.Vreau sa va vad zambind si sa alungati tristetea care va da tarcoale.Mult succes in continuare si o zi frumoasa!

Comentariu publicat de iulian damacus pe Februarie 5, 2012 la 8:09am

un poem rascolitor despre sine si ceilalti, o respiratie ampla, o  scriitura care dovedeste nu doar inspiratie, dar si multa pricepere in folosirea limbajului poetic /  fiecare cuvant isi are rolul, rostul sau intr-o constructie solida, armonioasa, fericita

Comentariu publicat de Antonella Mocanu pe Februarie 5, 2012 la 2:36am

Uneori ne revoltam impotriva vietii si a destinului

Impotriva noastra si a celorlalti

Uneori cad ninsori care ne ingheata sufletul

Si in fata unei ferestre asteptam singuratatea.....Interesant poem 

Comentariu publicat de Maria Odorescu pe Februarie 5, 2012 la 12:16am

urlind si tipind dam drumul descatusari

facind moartea sa rida sinistru ca a mai pierdut un om

genunchii sa se indrepte spre fuga

spargind fereastra cu vitralii invingind  cei rau,.... captivant  poemul, felicitarii OM

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor