și dacă ne-am uitat iubirea-n câmp deschis

în nopțile când grâul verde fura din luna plină,

iar noi gustam până la glezne verdele aprins

dansând, cântând, visând-n liniștea deplină

și dacă undeva, cândva, poate pe o gârlă

ne-am adunat în brațe și-am simțit iubirea,

apoi în palme pietricele adunai ca la o târlă

copii, părinți, dulăi...un joc ce definea trăirea...

ori, dacă drumul viilor, în miez de noapte

ne conducea pe dealul basmelor din seciu,

acolo...unde s-a sfârșit și a-nceput în toate

poveștile feciorei, aflând...întâiul ei solfegiu...

și dacă întregul vals ce a urmat prin nopți,

apoi prin zile-n ani...în ritm mai lent de-acum

pe dealuri, ori...pe sub ale prispei albe bolți...

îl vom dansa înmănușați...vom fi-n postum!

Vizualizări: 46

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Ninel Vrânceanu pe Ianuarie 31, 2015 la 3:47pm

Mulțumesc, iubesc respect, apreciez real!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor