Univers  nociv

 

Mi-aş  face o mască dar nu ştiu s- o fac

Să scap de o eră nocivă,

Imperii de gaze îmi intră în cap

Prin ochi,prin urechi şi salivă.

 

Nici pielea pe mine nu pot s-o mai simt

E-un soi de pământ şi cenuşă

La fiece casă ,un nor ucigaş

Aşteaptă să intre pe uşă.

 

Şi peştii în ape-s ţiţei şi catran

Iar pasărea-n aer e moartă,

Grădinile lumii tânjesc nesfârşit

Şi pier ca trăznite de soartă.

 

Delir e în aer ,delir în pământ

Recolte nu pot să mai crească,

Iar mamele lumii pierdute-n delir

Copii deliranţi o să nască.

 

Cătune şi sate oraşe şi-apoi

Metropole visuri oculte,

Baloane cu aer se vând în extaz

Şi-ar fi necesare mai multe.

 

Şi-ar fi necesare şi măşti antigaz

Purtate de-acum inocente

Ne-aşteaptă osânda deşi cucerim

Şi spaţii şi noi elemente.

 

Beau apă şi în minte –mi trezesc un izvor

Şi setea mi-o mint cu stupoare

Că apa-i bolnavă şi-n sufletul meu

O rană ascunsă mă doare.

 

Al cui o fi oare acest univers

De-l pradă şi-l lasă-n neştire

Umană fiinţă,ţi-e dat un verdict

Prin care să-ţi vii iar în fire.

Vizualizări: 36

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Ioan Borsa pe Noiembrie 15, 2012 la 7:53pm

Mulţumesc foarte mult pentru trecere şi apreciere.

Cu stimă ,autorul

Comentariu publicat de Elisabeta Luşcan pe Noiembrie 14, 2012 la 9:11pm

Un poem deosebit. Felicitări!!!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor