urâtă şi liberă. cursa de şoareci (invitaţie la lectură:poezie de adriana lisandru)

 

 

urâtă şi liberă. cursa de şoareci

 

in oglindă un chip care-şi schimbă culoarea
cu fiecare ţigară trasă in piept
cu fiece noapte spartă-ntre dinţi
la picioarele patului meu
un cotor de măr
o carte
şi-un câine covrig

sunt urâtă şi liberă.
nici moartea nu mă recunoaşte acum
ii pun piedică
şi nici nu clipeşte.

bărbaţii sunt proşti. o urâtă
e un talisman norocos
căruia nu-i vor şti niciodată puterile.
o piatră pe care işi pot ascuţi armele
inaintea marii vânători.
cuierul in care işi pot atârna
haina cu furtună cu tot. o epifanie din cioburi şi petice.
e glonţul ce ricoşează totdeauna
in inimă.

intind libertate pe pâine.

incet.

ca şi cum aş pune otravă intr-o cursă de şoareci.

 

 

 

Autor: Adriana Lisandru

POEMUL SAPTAMANII/ urâtă şi liberă. cursa de şoareci

 

sursa: http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/poemul-saptamanii-urata-si-libe...

Vizualizări: 643

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Nitu Constantin pe Octombrie 6, 2011 la 12:21pm

Justificare a frumusetii autoarei si a oricarei femei:

De prin cronici:

 

“La început, când Tvastri, creatorul divin, voi să creeze femeia, îşi dădu seama că folosise toată plămada pentru crearea bărbatului şi că nu-i mai rămăsese nimic. După ce se gândi puţin, făcu precum urmeaza: luă rotunjimea Lunii şi întortocherea plantelor agăţătoare, îndărătnicia cârceilor volburii si tremurul firelor de iarbă, mlădierea trestiei şi farmecul florii de lotus, privirea blândă a căprioarei şi înverşunarea cu care se apără albina, bucuria zglobie a razelor de soare, plânsul norilor şi nestatornicia vântului, sfiiciunea iepurelui şi înfumurarea păunului, moliciunea pufului de papagal şi duritatea diamantului, dulceaţa mierii şi cruzimea tigrului, căldura focului şi răceala zăpezii, vorbirea gaiţei şi gânguritul dulce al porumbelului, perfidia cocorului şi fidelitatea raţei sălbatice – şi, amestecând toate acestea la un loc, făcu femeia şi o dărui bărbatului.”

 Q.E.D. (quod erat demonstrandum)

CETITORIUL  (clic)

 

Comentariu publicat de remus-lucian stefan pe Octombrie 5, 2011 la 7:38pm

Marius,despre tine cred că nu ai putea strivi nici un puf de păpădie. eşti de o delicateţe cum rar am văzut.şi asta în toate comentariile făcute de tine pe care le am citit. Să ţi dea Dumnezeu putere să îţi creşti copii frumoşi la suflet aşa ca tine!

prea multă urâţenie sufletească în jur , într adevăr!

Comentariu publicat de ZINCA MARIUS IULIAN pe Octombrie 5, 2011 la 7:10pm

Stefan

perceptia fiecarui, oricarei persoane despre urat/frumos difera si inca foarte mult si tinand cont ca barbatul trebuie sa fie putin mai frumos ca dracu( da' nu dracu ala din religie-cel mai frumos fost inger, ci cel din povesti), uratenia in cazu' de fata se raporteaza la "frumusetea" d-lui Perianu- nu m-as fi "bagat" in oala asta, dar' totusi zic eu ca trebuie sa ne vedem intai pe noi, dupa sa vorbim de altii fara a vrea sa intru in polemici, despre frumusete putem discuta fara orpire si mai de fiece data se ajunge la contradictii cand sunt cel putin 2 persoane care discuta despre..., o seara frumoasa si ma bucur ca ai postat poezia ADRIANEI LISANDRU(si fotografia sa evident)

Comentariu publicat de remus-lucian stefan pe Octombrie 5, 2011 la 6:27pm
domnule Valeriu, mă doare sufletul să citesc aşa ceva.
Comentariu publicat de Valeriu Perianu pe Octombrie 5, 2011 la 4:53pm

Domnule Remus, exista discriminari necesare fiindca sunt fixate de natura.Daca vrem sa fim cavaleri si domnisoare de salon, nicio problema.Ca in multe alte cazuri asta inseamna sa bagam realitatea sub pres si sa zicem ca suntem umanisti.

In legatura cu privitul dincolo de cuvinte,ma simt jignit,asta stie si un elev.Eu insa am trecut nu numai de cuvinte ci si de idee,unind trupul cu sufletul intr-o descriere tehnica a mecanismului creatiei,logica,psihologica si filosofica.In rest,este putin important cum se simte autoarea,noi percepem altfel uratul si frumosul decat dansa.Ca s-a nimerit sa aiba dreptate cand spune ca-i urata,asta este normal fiindca noi plecam la drum in a face arta fiindca suntem satui de urat si dorim abolirea lui,deci facem o discriminare cumplita,vrem sa dispara o rasa din natura.Daca in viata sociala ne prefacem a fi toti frumosi dintr-o politete stupida, in arta nu exista aceasta democratie, ci doar dictatura.Asa incat o felicit pe autoare ca si-a publicat fotografia,in acest fel sunt sigur ca poemul autodefaimator era necesar.

Comentariu publicat de Ionel Petrisor pe Octombrie 4, 2011 la 5:34pm
Frumoasa,de pus la inima poezia sau poemul prezentat ! Si despre piedica pusa mortii si nebagandute in seama nu fii necajita. Cumatra asta, cand i-a venit in cap sa faca treaba careea este menita nu sta sa aleaga. Despere alegerea pe care o fac barbatii se intampla de multe ori sa inghita, pe linga frumusete si altele neprevazute in alegerea facuta. Scurta si poetica ce-am citit mai sus. Felicitari !!!
Comentariu publicat de Mircea Draganescu pe Octombrie 4, 2011 la 3:08pm
O poezie frumoasă și o autoare asemenea.
Comentariu publicat de remus-lucian stefan pe Octombrie 4, 2011 la 2:01pm

domnule valeriu, haideţi să privim dincolo de cuvinte. miza acestui poem nu este aspectul fizic sau estetic al autoarei, care fie vorba între noi, după cum vedeţi în poză, este departe departe de a fi urâtă. mai degrabă însingurarea şi nevoia de iubire sunt teme de luat în discuţie.

cât despre afirmaţia dvs.că poemul este al unui prizonier vă contrazic. nu putem fi aşa misogini încât să credem că tot ce este bun este rodul masculinilui.adriana lisandru are o feminitate  creatoare şi de bună calitate în poezia sa. voi mai posta  poeme de ale sale spre demonstraţie.

Comentariu publicat de Valeriu Perianu pe Octombrie 4, 2011 la 12:31pm

Frumosul este liber si uratul prizonier,asta am afirmat totdeauna.Este mult de demonstrat si nu este locul pt.asa ceva.

Dar in cazul de fata sigur autoarea este urata iar poemul creat de ea sigur este frumos,ceea ce produce o situatie paradoxala:autoarea este libera doar in poemul sau nu si in lume, ceea ce contrazice ideea sa de libertate asumata constient.Coborand discutia in realitate,o femeie urata este un barbat nereusit fizic dar cu minte intreaga.Asa se explica reusita acestui poem,el apartine celui ce-i este prizonier autoarei.

 

 

Comentariu publicat de Petru Jipa pe Octombrie 4, 2011 la 11:05am

Dar e frumoasa si libertatea pe paine

se castiga...

recitind si maine.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor