Atârnă, parcă dinspre cer, cristal topit
Cu-ncolăciri de lupe translucide
De-un gri sticlos, catifelat la pipăit,
Alunecos cu ascuțișul bont... din tablele livide.

Se-adună larg din lacrimi de îngheț
Ce se preling pe altele statui,
În pisc cu plecăciune la pământ, semeț
Franjurând aer plin de nuanțe albăstrui.

Cu gustul pur de apă de izvor
Se picură de-i cald la zero grade,
Sau se prăvale-n scrâșnetul de ”mor”
Cum cupe cu șampanie-n parade.

Cât de gingașă-i creatura siropoasă
Sclipind în noaptea lunii diamant,
Cu șlefuiri volupte de-amoroasă...
Un țurțure, c-un scurt de viață, epatant.
28.01.2012

Vizualizări: 16

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Daniel Aurelian Rădulescu pe Octombrie 22, 2013 la 6:47pm

Hm... Un fel de... pierdere de privire atârnată de un... jgheab!

Mersi!

Comentariu publicat de Monica Rohan pe Octombrie 19, 2013 la 11:47pm

Interesantă poezie. Cumva „abracadabrată”... nu-i așa?

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor