Urmele nu duc nicăieri Autor Urzică Gheorghe

Dincolo de poarta muribundului nu-l aştepta nimeni. Casa îi era goală, nici o mână de femeie să-i mângâie faţa de masă, nici un obraz femeiesc să-i încălzească aburind perna şi cearceaful mototolit leneş în ceasul de răgaz.
Îşi aminti din nou de femeia cu eşarfă albă, de prezenţa ei de neînţeles în ograda ţăranului şi de convorbirea lor enigmatică. Trecu rece o boare prin frunzele de arin, picături mari începeau să ropotească în colbul uliţei. O răcoare şi o singurătate senină îl învăluia şi copleşea, dar spiritul lui era destul de confuz, alergând cu gândul la bucuria evadării din pupilele muribundului şi acceptarea sorţii cu gustul ei dulce-amar şi coclit al incetitudinii din viitorul său apropiat.
S-ar fi socotit bun de dispreţuit, dar nu era atât de sincer şi conştient în a recunoaşte că, până la urmă, este adevărat. Amintiri nu mai avea, nici măcar acele cioburi de vis de dimineaţa rămase în urma impactului cu lumina concentrică şi incandescentă. Din razele flendurite ale proiecţiei mentale se forma un turbion, un tunel satanic prin care orbecăia să-şi recupereze cioburile pierdute ale oglinzilor, însă durerea şi neputinţa îi erau surde şi goale ca o anticameră.
Păşea desculţ, orbecăind pe uliţa mahalalei spre casă, înebunit de femeia cu eşarfă albă, încercând să delimiteze neîndatorat trecutul de prezent şi să-şi amintească ceva din viaţa sa pierdută iremediabil dincolo de această linie, nesperat şi neprevăzut jalonată de eşarfa albă.
Ploaia muiase colbul uliţei, apa şipotea în şanţuri spre gârlă Călcă pe o piatră rotundă şi lunecă în canalul săpat pentru nişte cabluri electrice. Căzu icnind, împodobit de gesturi, iar vorbele pe care le aruncă în aer erau albastre şi negre totodată şi se frânseră între gingii cu gust de salivă şi sânge.Câte mai ştiuse să mai îndruge şi să înghită gura asta veştedă.
Descoperi o bucată de cablu metalic, la capătul poticnelii sale. Îi scăpă o silabă cu băşici de sânge. Ridicându-se, izbi cu capul, scurt şi repezit în trunchiul unui copac de la marginea drumului. O durere fierbinte îi fulgeră prin cap, convertită în gândul că femeia aceea îi tăiase văzduhul în două cu un paloş de lumină. Imaginea femeii cu eşarfa albă era fixată iremediabil pe retina minţii şi era cu certitudine obsedant de albă pentru el, ca un fascicol de lumină într-un labirint sortit şi ferecat pe veci întunericului.
Fixă cu privirea trunchiul copacului bătrân şi scorburos şi începu să lovească în el ca într-o dihanie vânată, hăituită, dar încă nerăpusă, în stare să-l sfâşie ori să-l omoare într-o clipă de neatenţie.
Vergeaua îndoită după trunchi îl plesnea şi pe el cu o putere înzecită şi-i crăpa obrajii moi. În ochi îi rămaseră doar urme de animale sălbatice, ici-colo, rostogolindu-se ca după o goană. Urmele îşi făceau drum în el cu miros de culcuş şi vizuină umedă. Dibui tăcerea misterioasă a poienilor roşii din durerea lui sângerândă.
Luă varga metalică şi dădu din nou. Una pentru nevastă-sa care a fost stană de piatră la sentimentele lui. Care sentimente? Se trezi el sincer şi se miră încurcat. Dar oricum, următoarea lovitură pentru eşarfa albă o dădu. Lovea în continuare trunchiul copacului cu regretul tardiv că se trezise la viaţă de eşarfa femeii, cu spaima unei deşteptări inutile din pricina sfârşitului său apropiat. Sângele se oxida. Gelatinos şi unsuros se prelingea pe obrajii scofâlciţi şi pe gâtul încordat în nervuri.
Exasperantă pentru el postura de autoflagelat. Îmblânzise şi femeia cu eşarfă albă şi o gonea pe întinsele albe şi mătăsoasele zăpezi ale mâniei.
Îl cuprinse deodată un tremur uşor din genunchi şi se aşeză lângă trunchiul copacului, în noroiul umflat şi nisipos de trecerea turmei de porci de la gârlă prin uliţă. Închise ochii şi urmărea fuga femeii cu fâlfâitul eşarfei în vânt. Urmele imprimate pe zăpada mâniei intrau în el prin ochi ca nişte scântei dintr-un buchet de artificii explodate simultan şi nu duceau nicăieri, doar se întorceau şi se adăposteau într-o văgăună tenebră din el, se refugiau de lumină şi adevăr ca păsările peşterilor de făcliile incendiare ale exploratorilor

Vizualizări: 29

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Sânziana Batişte pe Septembrie 23, 2010 la 1:55pm
Stimate domnule Gheorghe Urzică, v-am " descoperit " abia de curând pe Reţea, încă n-am citit tot ceea ce aţi scris, dar vreau să vă spun că eu vă pun cărţile ( cele scrise şi cele încă nescrise ) în raftul din faţă !

Cu multă stimă,
Sânziana Batişte
Comentariu publicat de Irina Lucia Mihalca pe August 28, 2010 la 11:49pm
Reusiti sa conturati cu talent tabloul dorit, imagini, culoare, miscare le modelati cu migala si harul unui artist.
Cateva secvente-cadru: "vorbele pe care le aruncă în aer erau albastre şi negre totodată...Îi scăpă o silabă cu băşici de sânge...Urmele imprimate pe zăpada mâniei intrau în el prin ochi... "
Felicitari si mult succes maine, cu gandul in alba biserica voi fi alaturi de dvs. Astept cu drag sa ne redati detaliile lansarii cartii.
Comentariu publicat de Urzica Gheorghe pe August 28, 2010 la 11:32pm
După cum spuneţi, domnule Dionisie Buburuz, încă nu-i târziu. Nici chiar pentru personajul analizat de mine, Vreau să aduc aici, în aceste pagini, câteva personaje create cu migală. Dar despre asta nu mai vorbesc,. Despre cărţile promise, cred că o să mă lungesc cu termenul şi în septembrie, să fac un drum la Piatra Neamţ şi unul la Iaşi şi să văd de unde vi le trimit mai uşor la Chişinău. Mâine, 29 august, voi lansa cartea ''Vindecarea personalităţii prin vis'' la trapeza Bisericii Sf Haralambie din Tg Neamţ, după liturghie. Aici vin scriitori, oameni de cultură basarabeni, din Neamţ, Iaşi, a fost şi poetul Grigore Vieru, pentru a-şi lansa cărţile. Preoteasa Caia Olga a scris o carte despre poetul Grigore Vieru şi a lansat-o în această vară tot aici. Vă ţin la curent.
Comentariu publicat de Dionisie Buburuz pe August 28, 2010 la 10:05pm
Tânjiţi dupa o mângâere de femee, pe care aţi dorit-o toată viaţa, dar pe care fiind ruşinos nu aţi cerut-o... Înca nu e târziu.....

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor