Valentina Becart despre poezia poetului Valeriu Cercel (comentarii becartiene)

PRIBEGIE
(Valeriu Cercel)

„ Eu cred că veşnicia s-a născut la sat”
( Lucian Blaga)
============ ♣ ===========


„ De-ar şti fântâna mea din vale // Pe unde apele mă curg,”…
Poetul îşi extrage seva creaţiei sale din „rădăcina-mamă” şi din trunchiuri de adevăr… trunchiuri crescute în curtea casei părinteşti, şi din care – ciopleşte cu măiestrie exersată cuvinte rafinate, gingaşe, încărcate de emotivitate… emotivitate ce exprimă „dorul” neîncetat faţă de plaiurile natale. Graţie unei remarcabile memorii, acesta reuşeşte să păstreze în amintire cele mai rare şi mai frumoase armonii, cele mai profunde trăiri legate de „pragul casei”… reuşind să redea prin „esenţe picturale” şi jocuri de cuvinte simbolizatoare aspectul
luminos şi sănătos al vieţii de la ţară.
… poemul pare a fi o filă ruptă din „vremea copilăriei” petrecută în atmosfera patriarhală din provincie când „Carul mic şi Carul mare” răsăreau pe cerul senin al nopţilor de vară, iar el (poetul) încerca să prindă „luna între zale” spre a o privi mai îndeaproape şi de a-i descifra tainele , lăsându-se furat de mirajul acesteia.

„La poarta unde iasomii // cândva mă alintau în floare;”
… şi cât de autentică, de intensă este retrăirea acestei amintiri…cât de prezent este parfumul de iasomie ce pare că a rămas impregnat în suflet ca un „alint”, ca o mângâiere… Acasă- este locul ce nu poate fi uitat niciodată – este chiar centrul lumii… mereu căutat… indiferent pe ce cărări te poartă paşii sorţii.

„Le-ar umple apoi cu amintiri // De ani bătrâna ei căldare”
… poetul îşi simte sufletul „jelind”… gândindu-se la „bătrâna” şi neobosita „căldare” ce scotea din adâncul nesecat al fântânii apă rece pentru drumeţii însetaţi şi pentru ţăranii ce se întorceau seara „plini de sudoare” de la muncile câmpului.
Fântâna – izvor din care ai băut şi nu se uită niciodată – este locul de popas unde cei ce „pribegesc” îşi pot astâmpăra setea şi dorul…Fântâna face parte din spaţiul care i-a fost apropiat de suflet, familiar poetului… şi amintirea acestui loc drag adună lacrimi cu „sclipiri” de „mărgăritare” sub pleoapele ce ascund nostalgica-i trăire.

„Mireasma pâinii lângă sare”

Satul cu toate tradiţiile şi ritualurile sale străvechi este evocat în versuri duioase. „Mireasma pâinii” făcută în „cuptor” de cărămidă încântă simţurile poetului care uită pentru o clipă de „pâinea amară” a străinătăţii ce-o are pe masă. Cuvântul „dor” are dimensiuni incomensurabile, puterea gândului putând răzbate orice timp şi spaţiu şi minunea visată (îmbrăţişarea mamei) să se petreacă aievea.
… dar toate se petrec cu gândul la „fântână”, la acest izvor de viaţă unde se nasc poveştile de dragoste şi unde iubiţii descoperă armonia sufletului, mirajul universului însoţiţi de susurul apei, de lună ce contribuie la crearea atmosferei de reverie.
„peste colină, în amurg”…
Poetul surprinde în aceste versuri, imaginea satului „în amurg”, ascuns dincolo de colină sub vălul misterios al înserării … odată cu apusul soarelui vocea satului se „stinge” aşternându-se bine meritata linişte peste
o zi mai mult sau mai puţin zbuciumată.

„mi-ar pune lan de fân cosit // cu primii paşi făcând cărare,”
… şi cât de fascinat pare poetul de amintirea zilei când a făcut „primii paşi”… desculţ şi nu fără teamă – pe fânul proaspăt cosit. Senzaţia şi fiorul acestui unic moment pare a-i stărui ca o adevărată rană în suflet.. Se prea poate ca poetul să dorească să renunţe la haosul oraşelor supraaglomerate şi să se întoarcă chiar şi pentru o zi „acasă”, să meargă desculţ pe uliţa satului prin „colbul de vară-ncins” şi să se oprească spre seară la „fântâna din vale…” rămânând la taifas cu ţărăncuţele tinere şi frumoase întoarse de la munca câmpului.
De asemenea, nu lipseşte din poem nici descrierea caselor ţărăneşti cu prispe de lut şi acoperişuri din şindrilă,

„ din lutul prispei ars de soare, // iar din şindrilă, picurat,”…
… „uliţele goale” induc un sentiment al părăsirii, al trecerii timpului – timp în care feciorii satului au crescut şi au plecat în „pribegie” în căutarea unui alt mod de viaţă.
… chiar dacă timpul le schimbă pe toate , în memoria poetului rămân „vii” acele zile „ în sărbătoare” când se adunau la „hore şi şezători” atâtea „Mării şi Mărioare” unde tinerii petreceau, povesteau şi legau prietenii.
… şi cum n-ar dori poetul să prindă din nou în „roata vieţii” acele zile ale copilăriei, ale trăirilor patriarhale de la ţară – şi să evadeze din vacarmul marelui oraş de piatră şi ciment… oraş unde eşti prins în cursa fără sfârşit a „alergării” pentru existenţă…fără a avea răgazul acelor clipe pentru reverie, contemplare a cerului înstelat şi a lunii prinsă „între zale” –

„de-ar şti fântâna mea din vale…”
spune poetul – de dorul greu ce-l apasă… ar plânge cu lacrimi amare!
Fântâna este loc de popas şi amintire, izvor de viaţă şi poezie, asemenea sufletului poetului ce-şi ascunde cu grijă sub pleoapele grele de amintiri… o lacrimă ruptă din„cerul depărtării”

========================================valery becart ======
===== antologie de comentarii ==================================

… un poem de profundă vibraţie lirică ce exprimă „setea” poetului de origini, de prispa părintească unde a păşit întâia oară – acest pas însemnând adevăratul miracol al vieţii.
… un poem de mare rafinament estetic – flacăra cuvintelor pâlpâind în unduiri blânde şi duioase precum focul din vatra unde se cocea pâinea cea mai gustoasă.
Nici o bogăţie nu poate fi comparată cu îmbrăţişarea mamei după care tânjeşti
în anii de „ PRIBEGIE” -----

============ ♣ ===========


Pribegie

De-ar şti fântâna mea din vale
Pe unde apele mă curg,
Ar prinde Luna între zale
Peste colină, în amurg,

Şi-n roata ei ar învârti
Şi Carul mic şi Carul mare
La poarta unde iasomii
Cândva mă alintau în floare ;

Le-ar umple-apoi cu amintiri
De ani bătrâna ei căldare,
Sub minunatele sclipiri
Aprinse-n cer, mărgăritare :

Mi-ar pune dulce, din cuptor,
Mireasma pâinii lângă sare
Şi laptele din sân, izvor,
Al mamei într-o-mbrăţişare,

Mi-ar pune lan de fân cosit
Cu primii paşi făcând cărare,
Şi-un zarzăr vesel, pârguit,
Sub triluri de privighetoare,

Un pumn de colb de vară-ncins
Din uliţele-acuma goale,
Şi lângă Crivăţul aprins
O pârtie-n omătul moale,

Mi-ar umple aurul curat
Din lutul prispei ars de soare,
Iar din şindrilă, picurat,
Argint de rouă lucitoare,

Din verdele-aguridei crud,
Rugini de toamne în ulcioare,
Iar din ogorul încă ud
O brazdă numai de sudoare,

M-ar aşeza printre feciori
Din satul meu în sărbătoare,
La hore şi la şezători
Lângă Mării şi Mărioare,

Iar la-nceput de Cireşar,
Când Taurul pe boltă-apare,
Mi-ar înalţa car după car
Spre ale viselor izvoare,

Ca-n seri târzii, când sunt luat
De doruri printre gene-agale,
Să fiu aproape de-al meu sat...
De-ar şti fântâna mea din vale...

minunat!

Vizualizări: 25

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de iulia ralia pe Octombrie 27, 2009 la 7:01pm
UN poem placut si nostalgic, curge din vremi de altadata spre noi...

Multumiri pentru lectura, Valentina si Valeriu Cercel...
Comentariu publicat de Valeriu Cercel pe Octombrie 27, 2009 la 4:06pm
Valentina,
Multam pentru aceasta postare si pentru cuvintele frumoase.
Multa fericire tuturor !
Valeriu
Comentariu publicat de valentina pe Octombrie 27, 2009 la 3:55pm
Dragă Doamna Delia Stăniloiu,
"nu vor avea niciodata vibratia aceasta...... "
cât adevăr!

şi cei care vor veni şi nu vor cunoaşte această "vibraţie"
vor fi atât de săraci....
mulţumesc!!!

Dragă George Pena,
Mihaela,

vă mulţumesc pentru gândurile voastre.
cu drag,
valentina
... am dorit să-i fac o surpriză plăcută poetului Valeriu Cercel
care a devenit "bunic"pentru a doua oară...
(astăzi la ora 12.00 ... după mesajul lăsat în pagină), ora locului de reşedinţă...
să fie fericit alături de aceste minuni....
Comentariu publicat de Mihaela Aionesei pe Octombrie 27, 2009 la 3:34pm
Un comentariu becartian de nota 10 ca multe altele de altfel Felicitări!
Comentariu publicat de Pena Gheorghe pe Octombrie 26, 2009 la 8:35pm
Sublim! Aştept unul şi despre mine....(am glumit) GP
Comentariu publicat de Delia Staniloiu pe Octombrie 26, 2009 la 8:34pm
cind se vor mai naste asemenea poeti, asemenea poezii....niciodata.Vor venii altii mai destepti,mai ...poeti dar, nu vor avea niciodata vibratia aceasta......

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor