VALOARE ŞI SCHIMB PREVIZUALIZAT ÎN OMUL-PRIETEN DICKENSIAN

VALOARE ŞI SCHIMB PREVIZUALIZAT ÎN OMUL-PRIETEN DICKENSIAN

prof.dr. Ştefan Lucian Mureşanu

 

Cuvinte cheie: value, exchange, entity, river, money, trash

 

Rezumat: Charles Dickens's novel begins his mysterious and somewhat gloomy in the shadow of the Thames lights. The action is supported by a crime but a loss brings unexpected riches to enriching others, highlighted by a successful parallel world, incredibly different, between the poor and the rich. However, incidentally the two worlds touch, amalgamate into and rotate in the virtual capacity of cohabit. In the background is creates two unexpected love: Bella Wilfer, a young woman who wants money and position in society, and John Rokesmith, a mysterious tenant family Wilfer. Young Lizzie Hexam, however, will remain a loving daughter and sister, who lives on the shores of the Thames though in humble conditions, is special behavior, thereby attracting the attention of two men above her social condition. Eugene Wrayburn will succumb to the status of a lawyer without customers, too bored with life on a debauched, as he liked to be suffer. Along with these characters can be seen an entire company of London in the mid of the 19th century, giving the reader a picture of the rampaging age in humiliate in front of this ban.

         

          Dickens a creat în scrierile sale o entitate-om cu scopuri bine definite de existenţă profundă. Meschin şi josnic, dur prin caracterul nativ al nevoii de a trăi, urâţit de căutările mărginite ale întreţinerii fiindului său, profanul, aparent inocent, crea tulburări energetice telurice, mobiliza şi perturba totodată egouri. Se înălţa sau cobora în străfunduri inimaginabile ale tumultului vieţii şi părea creaţia tolerantă a situaţiei. El a surprins în romanul său, Our mutual friend, ”cea mai utilă parte a omenirii”, după cum avea să scrie Fielding, despre ”clasa de jos”, în secolul al XVIII-lea. Prin toate umilele sale personaje scriitorul devansează împlinirea miracolului vieţii, acela de a aşeza, pe postamentul existenţial, puterea plecatului sărăcit prin naştere deasupra speranţei celui bogat că stăpâneşte lumea.

          Romanul său este un tratat de condamnare a sărăciei din Anglia acelui timp istoric în care are loc şi evoluţia lui socială. Sudează elemente ale unei adevărate teorii legate de bani asociaţi cu  gunoi, sugerând că întreaga bază a structurii sociale este falsă, lipsită de sens existenţial. Romanul Our mutual friend tentează prin toată acţiunea unui studiu remarcabil a caracterelor, a stărilor de fapt ale unor oameni desconsideraţi, lipsiţi de o speranţă a unui fond material minim de viaţă. Banii reprezintă în romanul frescă al ignoranţei mobilul celor trei căsătorii, un element, o forţă coruptivă căreia, doar puţini oameni, i-au putut rezista. Partea I, a primului volum, sugestiv intitulată Între ceaşcă şi buze se deschide cu un capitol oxidant de nevoi lumeşti, poate prima formă de spionaj uman, asociat cu cel animal, La pândă. Pe cât de tentant şi josnic pe atât de formal şi eliberator de energii ce pătrund în sisteme ascunse ale unei societăţii în care …în fixitatea privirilor ei se desluşea o notă de frică sau de oroare („Our Mutual Friend”, vol.I, Editura Chapman & Hall, 1865).

          Romanul lui Charles Dickens debutează misterios şi oarecum sumbru în lucirile întunecate ale Tamisei. Acţiunea este susţinută de o crimă însă pierderea unei bogăţii aduce îmbogăţirea neaşteptată a altora, evidenţiate printr-o paralelă reuşită a lumii, incredibil de diferite, dintre săraci şi bogaţi. Cu toate acestea întâmplător cele două lumi se ating, se contopesc şi se rotesc în aria virtuală a putinţei de a convieţui. Pe acest fundal se înfiripă două neaşteptate iubiri: Bella Wilfer, o tânără ce îşi doreşte bani şi o poziţie în societate, şi John Rokesmith, un misterios chiriaş al familiei Wilfer. Tânăra Lizzie Hexam însă va rămâne o fiică iubitoare şi o soră bună care, deşi trăieşte pe malul Tamisei în condiţii umile, este deosebită în comportament, atrăgând prin aceasta atenţia a doi bărbaţi mai presus de condiţia ei socială. Eugene Wrayburn va ceda statutului de avocat fără clientelă, un prea plictisit de viaţa pe care o ducea, după cum îi plăcea să se compătimească. Alături de aceste personaje se poate observa o întreagă societate londoneză, de la jumătatea celui de al XIX-lea secol, care se prezintă oferind cititorului un tablou al epocii dezlănţuite întru prosternarea în faţa banului.

          Generând o intensă căutare a temelor sociale, în romanul asupra căruia stabilim analogia bani – gunoi, cu referiri la cei năpăstuiţi de legile guvernanţilor, a neputinţei financiare de a urma o şcoală de către cei nevoiaşi, distingem fluviul ca o prezenţă continuă, sugerând veşnica perindare din fiind în nefiind, un deus suprem într-o lucrare în care nicio altă divinitate nu mai apare. Prietenul comun al lumii romanului dickensian este realitatea fluviului, un simbol al morţii pe care Swinburne l-a numit adevăratul protagonist al cărţii. Indicând continuitatea dincolo de mortalitatea omenească, neîntrerupta curgere a fluviului poate fi interpretată ca un mod în care ceea ce este fiind se confundă până către marginea nefiindului ca o continuitate a întreţinerii vieţii din moarte datorită fluviului. Remarcabil este dialogul dintre Lizzie şi tatăl ei: - Eu cred că tu urăşti până şi priveliştea fluviului. Răspunsul fetei vine categoric: – Nu, nu-mi place, tată. Începutul discursului tatălui este ca o continuare la ceea ce de fapt dorea să spună, fără să o asculte pe Lizzie: – De parcă n-ar fi totul în viaţa ta. De parcă nu după urma lui ai ce mânca şi ce bea… În dialog apare o dojenire a tatălui care nu înţelegea, în fapt, nerecunoştinţa fetei faţă de măreţia acestei ape ce îi întreţinea în viaţă: Cum de poţi fi atât de nerecunoscătoare faţă de cel mai bun prieten al tău! şi urmează argumentele pentru care tatăl îşi dojeneşte fiica: Focul acela care te-a încălzit, mică fiind, era cu cărbuni adunaţi din apă, din dreptul luntrilor de transport. Coşul în care dormeai a fost aruncat pe mal  de apa fluviului. Dialogul este maximum dorinţei unei demonstraţii a susţinerii vieţii din nevoi. A traiului din bunăvoinţa naturii şi nicidecum a banului ca element al menţinerii existenţei.

          Situaţiile de criză din romanul Prietenul nostru comun divulgă intenţii şi, nu departe de ceea ce avea să se întâmple, este însăşi crima Harmon ce constituie intriga centrală, demonstrând cum moştenirea unei averi mari îi corupe vizibil pe moştenitori, Noddy Boffin şi pe protejata acestuia Bella Wilfer. Prin însăşi latura ei vizibilă de dezlănţuire a viciilor, avuţia a fost un risc al pornirilor necontrolate, stocate într-un fiind profan. Literatura abundă cu exemple din toată lumea telurică, marcând istoria cu dezastre inimaginabile. Înseşi personajele lui Dickens sunt atribute active ale istoriei lumii unui timp, nu prea îndepărtat şi cu nimic diferit prin tot ceea ce făceau în vremea aceea, de timpul nostru. Ca atare, ceasul este o măsură, măsura un timp şi un rost al acţiunilor care atribuie valoare banului, un obiect în realitate lipsit de valoare, dar cu o forţă nefastă asupra omului, pentru că el însuşi ignoră acest fapt. Autorul creează în romanul său o lume ignorantă, pentru că în loc să vadă că el este cel ce stoarce banul din gunoi consideră că această falsă sursă de valori reprezintă ultima valoare în sine, etalonul şi sursa tuturor celorlalte valori. Prietenul nostru comun este romanul ce dezvăluie în desfăşurarea acţiunii lui rezultatul conştient al omului de prosternare în faţa banului. Când banul este desprins atât de temeiul material, cât şi de originea lui umană, capătă forţă de multiplicare la infinit: Banul face bani, spune domnul Boffin, aşa cum face orice altceva…. Ce sugerează acest pronume nehotărât, în aparenţă nesesizabil însă atât de macabru ca acţiune oripilantă. Dickens îi dă o valoare egală cu puterea banului. Altceva reprezintă în subconştientul oricui necunoscutul cunoscut în de altfel, perceput ca atare, cel ce creează totul din nimic. Aparent defectiv de număr, hotărât prin substituire, cuvântul altceva reprezintă banul   într-o profilare haotică, rupt cu desăvârşire de orice valoare autentică omenească. Infinitatea lui înseamnă nimicnicie. Personajele dickensiene, care se măsoară pe sine şi unele pe altele folosind-se de acest etalon, sunt deopotrivă nule după cum numele Veneering trădează că membrii acestei familii sunt oameni cu o suprafaţă înşelătoare, goi pe dinăuntru. Dineurile acestora erau o ceremonie teatrală elaborată minuţios, bazată tot pe nimic şi lumea care ia parte la aceste mese este dezumanizată într-atât de subjugarea ei de bani, încât ea nu există ca persoane reale, ci ca noţiuni abstracte: Boots, Brewer etc. Atât de însemnată este valoarea banului încât autorul conferă la un moment dat o valoare monetară, de obiecte care se pot schimba cu alte obiecte. Într-un dialog ingrat, dezumanizant acel domn Podsnap avea să îşi prezinte astfel fiica: ar putea fi rânduită ca argintăria, pusă la vedere ca argintăria, lustruită ca argintăria, numărată, cântărită şi evaluată ca argintăria. O valoare în ochii potentaţilor tentantă în comparaţie cu fata barcagiului, Lizzie Hexam comparată cu o simplă maşină, aprovizionată cu atâtea ocale de biftec, cu atâtea stacane de bere neagră, ca să aibă putere să dea la vâsle. Asemenea obiectificare nu constituia totuşi sfârşitul vrăjii malefice exercitate de bani asupra omului. Valoarea consta într-o halucinaţie colectivă a unor existenţe fără nimic de valoare. În romanul Prietenul nostru comun se poate spune că lucrurile şi oamenii au valoarea mediată a unei bancnote sau a unei monede, conturându-se imaginea unei ierarhii sociale. Vocabularul utilizat de personajele acestui bastion al fericirii monedei suprapune metaforele fără un temei material, rătăcind într-un domeniu verbal care defineşte însă perfect existenţa ciudată a tipurilor umane din roman.

          Străbătând timpul şi locurile remarcăm omniprezenţa morţii: Luna se culcase; pe malurile fluviului se ridica ceaţa, prin care copacii păreau nişte năluci, iar apa, strigoiul apei… şi recunoaşterea ei: ei trăiau şi trebuiau să moară cândva, subliniind vag dar tainic pătruns în adâncurile tristeţii: N-am adus nimic pe lumea asta şi, desigur, nu putem duce nimic cu noi. Autorul reliefează lipsa de importanţă a fiindului fără bani, desconsiderarea egoului ca un concept autorizat al vieţii fără avuţie.

           Pentru două personaje din roman, John şi Eugene, fluviul avea să devină locul sacru al schimbării absolute, iar cufundarea în Tamisa,     su­gestie a dorului după apa Lete, aflată în Purgatoriu şi având menirea de a-1 spăla pe om de păcate şi de a-1 face să uite totul, face posibilă ruptura cu trecutul şi este o întoarcere din moarte în apele a unor oameni cu totul diferiţi. Personajele încep să cadă în neştiutul morţii şi acesta este un mod al pedepsirii păcatului lumesc, o realitate pe care în literatura română Ioan Slavici îl foloseşte ca o readucere la normalitate a fiindului. Trupul lui John Harmen este înghiţit cu lăcomie de apele fluviului, zăcând îngropat la şi mai mare adâncime în pământ. Celălalt John, Rokesmith, înoată până la celălalt capăt al fluviului. Blazatul aristocrat Wrayburn, a cărui terminaţie din nume, „burn” ar putea însemna şi „izvor” dar şi „a arde”, salvat de la înec apare metamorfozat într-un nou Eugen, care se căsătoreşte cu Lizzie, posedând o mină de calităţi şi energie.

          Decis în judecata aplicată, Dickens cutremură conţinutul romanului său acceptând calitatea justiţiarului apocaliptic. Personajele care primesc botezul morţii şi care revin la viaţă nu mai revin într-o lume liberă de aceea, prin urmare, nu îşi mai pot alege, după bunul plac, un loc nou în societate. Noua organizare socială este, de fapt, reafirmarea unei alte forme dintr-o aceeaşi situaţie, anterioară, în care se aflaseră şi de care nu au putut scăpa în niciun chip.  

 

Bucureşti, 17.09.2010

Vizualizări: 317

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor