Frumoșii nebuni ai literaturii universale - Marin Sorescu

[florin stana]

HALEBARDA - Marin Sorescu

Înghesuială în autobuz, balamuc mare, oameni cu pachete în brațe, cu microbi și, cum stau eu pe scaun, în spatele meu, un moș cu o cazma – naiba știe la ce-i trebuie s-o care acasă. O ține de coadă ca pe-o halebardă la ușa cortului împărătesc.

E bătrân moșul de când lumea, are o pată mare pe ochiul drept, îi mai tremură și mâna pe deasupra.

”Ăsta acum o să-mi scape cazmaua în cap – mă gândesc, lua-l-ar dracu!”

El e un moșulică simpatic de altfel, politicos, vorbăreț chiar.

Zice ” Nici o grijă, țin cu strășnicie de afurisita asta de cazma.”

Și cu toate astea, din când în când o scapă: poc, poc, poc! Trei sferturi dintre pasageri au fost deja bubuiți.

Moșul continuă să scape cazmaua, s-o blesteme și să-și ceară scuze.

”Sunt neputicnios, păcatele mele, dar n-aveți nici o grijă, vă rog frumos să nu vă alarmați, afurisita asta de cazma n-o să-mi mai scape acum și-n vecii vecilor. Nu vedeți ce strâns o țin?” Și tocmai atunci – Pleosc!

Drumul e plin de gropi, hurducăturile sunt hurducături și șoferul ăsta nici nu observă, el își face cursa și ce să-l intereseze: duce pasageri vii sau pasageri morți, tot aia!

Altfel nu-mi explic de ce nu oprește niciodată în nici o stație, de ce nu face o haltă, am putea să-l dăm jos pe criminalul ăsta ramolit, mai ales, că după câte observ, i-a cam lichidat pe toți, și acum s-a proțăpit în spatele meu cu halebarda lui.

”Șofer, hei șofer!”

Dar te mai poate auzi cineva? Autobuzul merge, poate are plan să meargă până la capăt. Hurducăturile se înțesesc,

moșul a și intrat în vorbă cu mine, e din ce în ce mai politicos și începem să discutăm despre...vreme.

[florin stana]

Încă o dată genialitatea soresciană se adeverește. Când citesc acest text, nu pot să mă gândesc, decât că cei de la Comitetul de Cultură și Arta din epoca socialist-comunistă, care cenzurau tot ce ținea de Artă, erau toți niște imbecili! Halebarda, n-au înțeles-o pentru că nu-i ducea mintea! HALEBARDA n-a fost cenzurată și n-a fost interzisă. Curajul sorescian. Mare curaj. Dumnezeu să-l odihnească pe Marin Sorescu și să-i lumineze calea! Calea de dincolo...