Podiş pe fruntea mea lată,
urme de văi.

Se-ntunecă clipele înghesuite în buzunare,
mâinile-mi scapă din vedere oamenii.
Se ridică oasele din rădăcini
şi se mişcă.

Poveştile se deşiră prin cuvinte amestecate,
apele nu mai contenesc, trec pârleazul,
vine durerea dusă-n spinare
ca o zdreanţă de moarte.

Ziua e pusă pe butuci,
aşteaptă apă în deşert
pustiul îşi extinde orizontul.
Soare,
arşiţă,
câinii nu mai latră,
nisipul, nisipul ne mănâncă.

Vizualizări: 105

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Silviu Someşanu pe August 18, 2013 la 7:46pm

Mulţumesc Maria, pentru trecerea pe pagina mea! Te mai aştept, cu gânduri bune!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor