Amiaza bolnavă
răsună de pierdute chemări
și ape obscure
par a îmbrățișa
un soare muribund.
În liniște ireală,
ca-ntr-un templu,
se lasă noaptea
plângând domol
și luptând fără prihană,
încordându-și umbrele
sub norii roșii
uitați de zeii aerului.
Frigul lunar
încet cucerește pădurea
și toate drumurile
par a se vărsa,
pierzându-se-,n lumina rece.
Totul va fi cuprins
de muzica-nnoptării,
teribilă luptă
pentru acei
ce nu s-au trezit, încă.

Vizualizări: 26

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor