- Brațele tale sunt verzi și prelungi

Și-acolo-nfloresc toate visele mele

Ca-ntr-un copac al iubirii târzii

Ce-şi ‘nalță spre soare tâmplele grele

 

De vise și doruri purtate prin ierni,

Când zbateri de aripi și cuiburi străine,

Cerșind adăpost au săpat un abis

Imens și-am pierdut iarăși drumul spre tine.

 

Dar brațele tale curând m-au găsit,

Pe ele-nfloresc, cu-ndrăzneală, iubite,

Sunt colocatara acestei povești

Pe care-o brodezi cu poeme vrăjite.

 

- Brațele tale, tulpini dintr-un vers,

Deschise tardiv sub o rază de soare,

Sub ele adorm visând că-nfloreşti,

Fragil început, dar spune-mi te doare

 

Poemul ce-ncepe cu tine mereu,

Îngheţul şi timpul ce-aleargă aiurea,

Gândul născut sub o tâmplă de cer,

Mâinile verzi ce dezmiardă pădurea?

 

Brațele tale îmi sunt așternut,

Acolo-mi păstrezi veşnicia,-ntre palme...

Mi-e dor de tine în verdele crud,

De mări turcoaz delicate şi calme.

 

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

Vizualizări: 36

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Ioan Grigoraș pe Mai 20, 2015 la 11:06am

Mulțumim, Elisabeta...

Comentariu publicat de Elisabeta Luşcan pe Mai 20, 2015 la 9:28am

Poemul ce-ncepe cu tine mereu,

Îngheţul şi timpul ce-aleargă aiurea,

Gândul născut sub o tâmplă de cer,

Mâinile verzi ce dezmiardă pădurea?

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor