Vernisajul expoziției de pictură Beatrice Bernath și  lansarea cărții de poezie "Doamnă, e un poet sub masă"

ICR -Tel Aviv: Vernisajul expoziției de pictură Beatrice Bernath și  lansarea cărții de poezie "Doamnă, e un poet sub masă" 


Într-o lume egocentrică și individualistă suntem doi care am reușit un rar tandem cultural: Beatrice Bernath și Adrian Grauenfels.
Beatrice, născută la Brașov, a imigrat în Israel în 1972, a trecut prin câteva școli de artă și s-a dedicat unei  picturi expresioniste în centrul căreia se află femeia în diversele ei stagii de viață: copil, adolescentă, femeia soldat, apoi soție și mamă. Personajele sunt zbuciumate, puternic colorate, framântate de existențialismul și incomoditatea vieții israeliene. Portretele sunt duplicate și triplicate cu linii vibrante, în culori esențiale aplicate pe un fond incert, inconsistent. Mai târziu, artista va prelucra desenele și fotografiile digital, mixând mediile.


Personajele își iau zborul pe fondul unor metropole asfixiante sau sunt cotropite de insecte, sau de pești fără viață care populează un prim plan. Obsesiile se amplifică cu  apariția bărbaților, nesinceri,
absenți și deconectați de orice atașare afectivă. În poezie, Beatrice abordează un stil personal, narativ, citim trăirile ei, decepțiile ei, imposibilitatea artistului modern de a reuși într-o societate consumistă, erodată de materialismul imediat al nevoilor primare. Au precedat câteva cărți de poezii intospective,  în căutarea sinelui rătăcit între cele doua medii.
Frustrare și regret găsim de exemplu, în poezia" Te pierzi în tine" :

te pierzi în cuvintele alea obsesive
le arunci şi se întorc persistente nu te lasă să uiţi nimic
nu poţi ierta 
ţi se lipesc vorbe auzite pe retină
ca nu cumva să observi pe geam 
posibilitatea unei linişti.
când intri în tine
e o singură direcţie  


Cu timpul am ajuns amândoi la nevoia imperioasă a unei colaborări care s-a materializat în cartea de colaje poetice:
"Doamnă, e un poet sub masă", ilustrată cu desenele color ale Betricei. 
Colecţia de poezii, recent  lansată la ICR s-a născut întâmplător şi fără vreo premeditare sau intenţie. Amândoi autorii se simt gratificaţi de desfinţarea barierelor dintre stiluri  şi metode. Cititorul să nu caute logică, dialog, naraţie pentru că ele nu există. Am ales să lăsăm lucrurile la pura lor voinţă, poeziile s-au aranjat singure într-o ordine a lor, aleatorică şi poate, de aceia, haotică.

Astfel, cei doi autori completează un puzzle poetic, fiecare navigând pe tăramurile unde se simte acasă. Incet s-a produs o fuziune, nu un dialog,  ci o comuniune stilistică :


te întreb: meriţi 
să te las a-mi descoase sufletul din amorţeală ?
teama de neant 
-o nebunie bună şi puţin rea
-jocul de-a nemurirea să-l dansăm pe
paşii lăsaţi ca urmă 
în acel lut 
Şi voi remodela păpuşa după capul şi asemănarea mea interioară 
(de data asta)
din coasta mea proprie
 
Beatrice Bernath - Tot Zei. 

 Așa cum vedem în prezenta expoziție, Beatrice Bernath poate inunda orice spaţiu vizual cu un mesaj personal, inimitabil, delicat sau puternic. Mereu dominant şi intrigant. In carte am folosit parcimonios materialul erotic, provocativ,  torturat de dileme diurne si de veşnica întrebare: Oare pe mine cine mă  iubeşte? o chestiune obsesiv-repetativă  în discursul ei poetic. Iar partenerul ei de scris este preocupat de cu totul alte răfuieli, cu realul, existenţa, cu mediul deteriorat, cu superficialul percepţiei alterate de haosul mental al secolului XXI. Cum ne adaptăm la viaţa tulbure pe care o traversăm?  Prin artă, prin cultură? 
Poate prin refuzul dogmelor care ne inundă !  Acesta este rezultatul pe care l-am fi dorit, dar cartea oferă alte valenţe şi o altă estetică, pe care numai cititorul curios o poate savura din plin.
 În finalul serii am prezentat un film în care poeziile lui Paul Celan sunt  traduse și citite de câțiva amici, având pe fond desenele Beatricei, oferite cu generozitatea care o definește în toate.

Paul Celan: Psalm, traducere Adrian Grauenfels 


Nimeni nu ne va frământa din nou cu pământ și cu lut,
nimeni nu va arunca cuvinte peste praful nostru.
Nimeni.
Lăudați-vă, nu-i nimeni în jur
Trebuie să vă mulțumim 
chiar vrem o floare de anis
la întâlnirea cu tine
Nimic, asta am fost, suntem și
rămânem  înfloriți:
Roza neantului,
Trandafirul nimănui.
cu stil, cu suflet luminos,
admir apusul lângă far, ravagii de cer,
o coroană roșie
iese din cuvântul violet pe care l-am cântat,
Deasupra și dedesubtul  coloanei vertebrale.


Adrian Grauenfels

Editura SAGA



 




 

 

Vizualizări: 94

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor