Deși limfatic de o vreme
La tot ce-i sex, legat de os
Și munca e motiv de-a geme...
Rămân de fel, vertiginos.

Chiar dacă uit de azi pe mâine
Și doar în gând mai sunt frumos,
Utilul zilnic ca o pâine...
Mă coc la foc, vertiginos.

Și în păreri de am motive
Cum câinele de arțăgos,
Mă exprim fără invective...
Doar mă lătrând vertiginos.

Am simțul încă, cred, un bun
Să mă conduc după miros;
Să știu de e rahat, magiun...
Și să nu-nghit vertiginos.

Sunt chiar la zi și cu jargonul
Și mă prezint un tip bengos;
Mă cultiv să nu fiu afonul
Inept... cu iz vertiginos.

Călit de-atâtea experiențe,
Timidul nu mai e fricos;
Mă titulând în competențe,
Mă delivrez vertiginos.

Mai stoic, mult mai taciturn,
Nu mai sunt veșnic bucuros
Și vânzători de vis conturn,
C-am încă tact vertiginos.

Și strălucesc de sănătate
Cum mărul roșu găunos
Și-n cod grav de calamitate
Mă prăbușesc vertiginos.

În aer de celebritate
Respir, tânjindu-l norocos
În endorfinele umflate,
Ce-mi dau vertij vertiginos.

Să nu mai prelungesc suspansul
’n emblema ce-am de caraghios,
Consider ce v-am dat, avansul,
De-un expirat vertiginos.

Așa că-mi iau timp să inspir,
Să mă vând veșnic amoros
De muze, pe femei să-nșir
Într-un carnaj vertiginos.
16.02.2012

Vizualizări: 21

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor